1. [DEX '09] RESPECTAT, -Ă, respectați, -te, adj. Care se bucură de respect. – V. respecta.
2. [MDA2] respectat, ~ă a [At: GENILIE, G. 241 / Pl: ~ați, ~e / E: respecta] Care se bucură de respect (1) Si: cinstit (3), stimat, onorat, (înv) respectuit.
3. [DLRLC] RESPECTAT, -Ă, respectați, -te, adj. Care se bucură de respect. Boierul cel bătrîn era pentru ei adevăratul stăpîn respectat, al cărui cuvînt trebuia totdeauna ascultat. REBREANU, R. II 88.
4. [DEX '09] RESPECTA, respect, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ◊ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța; a nu tulbura, a nu deranja. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.
5. [MDA2] respect sn [At: EUSTATIEVICI, I. 48/14 / V: (Trs; înv) reșp~, (nob) reștept / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr respect, lat respectus, -us, mg respektus, ger Respekt] 1 Stimă. 2 Onoare. 3 (Îe) A ține (pe cineva) la (sau în) – A ține pe cineva la distanță. 4 (Îae) A nu lăsa pe cineva să devină familiar. 5 (Îae) A pune (pe cineva) la ~ A impune cuiva o atitudine respectuoasă. 6 (îae) A pune pe cineva la punct. 7 (Îae) ~ele mele Formulă de salut. 8 (Rar; lpl) Semn de stimă, de considerație. 9 (Însoțit de determinări în genitiv) Respectare (1). 10 Atenție față de cineva sau ceva Si: grijă (5), menajare, respectare (1). 11 Respectare (2). 12 (Înv) Luare în considerație Si: considerent (1). 13 (Îlav) În tot ~ul (sau în toate ~ele) Din toate punctele de vedere Si: întru totul. 14 (Îlpp) În ~ul cuiva (sau a ceva) sau cu ~ la... În ceea ce privește... Si: în privința..., față de ... 15 (Îvr) Termen cu care se amână plata unei datorii. 16 (Tip; îs) Foaie de ~ Fila care rămâne adesea albă la circulare și la alte imprimate.
6. [MDA2] respecta [At: MARCOVICI, C. 124/19 / V: (nob) reștepta (Pzi: reștept) / Pzi: respect, (înv) ~tez / E: fr respecter] 1 vt A simți și a manifesta respect (1) față de cineva sau ceva Si: a cinsti (1), a onora, a stima, (înv) a respectălui (1), a respectarisi, a respectui. 2 vt A ține seama de... Si: a nu neglija. 3 vt A acorda atenția cuvenită Si: a nu neglija. 4 vt A cruța pe cineva sau ceva Si: a nu vătăma. 5 vt A nu tulbura. 6 vr A nu face nimic ce ar fi sub demnitatea sa. 7 vt A nu se abate de la o lege, o dispoziție, un angajament, un principiu etc. Si: a nu încălca, a se supune, a urma, (înv) a respectălui (2).
7. [MDA2] reștepta v vz respecta
8. [DEX '98] RESPECTA, respect, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ♦ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.
9. [DLRLC] RESPECTA, respect, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva; a cinsti, a stima. Toată lumea te respectă. DUMITRIU, N. 127. Artistele îl iubeau și-l respectau pe maestru, care le ocrotea și le învăța să cînte. BART, E. 366. ♦ A ține seama de..., a acorda atenția cuvenită; a nu neglija. Eu vă respect durerea ce viața vă-nconjoară. BOLINTINEANU, O. 19. Să respectăm armonia limbei, să ne conducem de notele ei melodioase și să ne ferim de tot ce ar produce cacofonii în concertul ei. ALECSANDRI, S. 55. ♦ Refl. A-și păstra demnitatea, a nu face nimic care ar fi sub demnitatea sa. ♦ (Glumeț) A cruța (pe cineva, mai rar ceva), a nu vătăma. Curios... hingherii îl respectară [pe cățel]. GALACTION, O. I 308. 2. (Cu privire la contracte, angajamente) A ține întocmai, a nu se abate de la... Se trezește obștia cu citație... subt cuvînt că nu ți-a respectat la vreme contractul. C. PETRESCU, Î. II 208. Respecți tu jurămîntul de-a o lua soție? ALECSANDRI, T. II 160.
10. [DN] RESPECTA vb. I. tr. 1. A avea respect față de cineva; a cinsti, a stima. ♦ refl. A-și păstra demnitatea. 2. A nu se abate de la o lege, de la un contract etc. [P.i. respect. / < fr. respecter].
11. [MDN '00] RESPECTA vb. I. tr. 1. a avea respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ a ține seama de; a nu neglija. 2. a nu se abate de la o lege, de la un principiu etc. II. refl. a-și păstra demnitatea. (< fr. respecter)
12. [Șăineanu, ed. VI] respectà v. 1. a avea respect: respectați pe părinții voștri; 2. a avea considerațiune pentru: a respecta durerea cuiva; 3. a cruța: moartea nu respectă pe nimeni.
13. [Scriban] 2) *respéct și -éz, a -á v. tr. (lat. respectare; fr. respecter. V. inspectez). Stimez, onorez, am considerațiune: a respecta bătrîniĭ. Las în pace, nu turbur: a respecta somnu cuĭva. Fig. Cruț: moartea nu respectă pe nimenĭ. V. refl. Îmĭ țin demnitatea.
14. [DOOM 3] respect s. n., pl. respecte (în: ~le mele)
15. [DOOM 3] respecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. respect, 2 sg. respecți, 3 respectă; conj. prez. 1 sg. să respect, 3 să respecte
16. [DOOM 2] respecta (a ~) vb., ind. prez. 3 respectă
17. [DE] PACTA SUNT SERVANDA (lat.) tratatele trebuie respectate – Principiu de drept internațional. Statele sunt obligate să onoreze cu bună-credință angajamentele asumate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL