1. [DEX '09] RESEMNA, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigna vb. I] – Din fr. résigner (după semna).
2. [MDA2] resemna [At: BARIȚIU, P. A. II, 674 / V: (înv) ~signa / Pzi: ~nez / E: fr résigner după semna] 1vr A se împăca cu o situație rea, defavorabilă. 2 vr A accepta un rău fără împotrivire Si: a suporta. 3 vi A renunța (la o situație, la o funcție etc.).
3. [DEX '98] RESEMNA, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a se supune, a accepta, a suporta un rău fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigna vb. I] – Din fr. résigner (după semna).
4. [DLRLC] RESEMNA, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta, a suporta un rău fără împotrivire. Se resemnează și, la treizeci de ani... e femeie bătrînă. PAS, Z. I 222. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la», arătînd obiectul resemnării) S-ar fi resemnat în definitiv la tot ce-i contrariase proiectele romantice. C. PETRESCU, C. V. 45. S-o resemna la o viață modestă. id. R. DR. 197.
5. [DN] RESEMNA vb. I. refl. A se împăca cu o situație neplăcută, grea; a accepta, a se supune. [Cf. fr. résigner, după semna].
6. [MDN '00] RESEMNA vb. refl. a se împăca cu o situație neplăcută, grea; a accepta, a se supune. (după fr. résigner)
7. [DEX '09] RESIGNA vb. I v. resemna.
8. [MDA2] resigna v vz resemna
9. [DLRLC] RESIGNA, resignez, vb. I. Refl. (Franțuzism) A se resemna. M-am resignat să trec drept cel mai mărginit și mai bucher dintre toți colegii. GALACTION, O. I 14.
10. [DN] RESIGNA vb. I. refl. (Rar) A se resemna. [< fr. résigner, cf. lat. resignare].
11. [MDN '00] RESIGNA vb. refl. a se resemna. (< fr. résigner, lat. resignare)
12. [Scriban] *resemnéz v. tr. (lat. resignare, „a înapoĭa, a încredința, a renunța”, acomodat după însemnez). Las de bună voĭe în favoarea cuĭva (Rar). V. refl. Mă las în voĭa soarteĭ așteptîndu-mă la tot rău fără să cîrtesc: bolnavu se resemnase. – S’ar putea zice și rezign și -gnéz.
13. [DOOM 3] !resemna (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă resemnez, 3 se resemnează; conj. prez. 1 sg. să mă resemnez, 3 să se resemneze; imper. 2 sg. afirm. resemnează-te; ger. resemnându-mă
14. [DOOM 3] +resemna (a ~) (a semna din nou) vb., ind. prez. 1 sg. resemnez, 3 resemnează; conj. prez. 1 sg. să resemnez, 3 să resemneze
15. [DOOM 2] resemna (a ~) vb., ind. prez. 3 resemnează
16. [IVO-III] resemnez.
17. [DER] resemna (resemnez, resemnat), vb. refl. – A accepta o situație defavorabilă. – Var. resigna, rezigna. Fr. résigner, adaptat la conjug. lui a însemna.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL