1. [DEX '09] REPERCUTAT, -Ă, repercutați, -te, adj. Răsfrânt, întors, revenit. – V. repercuta.
2. [DLRLC] REPERCUTAT, -Ă, repercutați, -te, adj. (Despre unde sonore) Răsfrînt, retransmis, multiplicat (prin ecou). Doi călărași veneau în trapul cel mare. În urma lor, răsunau comandele lungi, repercutate departe, pe văi: «drepți!». D. ZAMFIRESCU, R. 255. Și ce curios răsună pe aici, repercutat, huruitul roților. VLAHUȚĂ, O. AL. II 33.
3. [DEX '09] REPERCUTA, pers. 3 repercutează, vb. I. Refl. 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite, a reveni, a se întoarce. 2. Fig. A avea urmări, consecințe; a-și manifesta indirect efectele. – Din fr. répercuter.
4. [MDA2] repercuta vr [At: BARCIANU / Pzi: ~tez / Cj: 3 să ~teze / E: fr répercuter] 1 (D. unde sonore sau luminoase) A se răsfrânge Si: a se întoarce, a se reflecta (1). 2 (Fig) A avea urmări, consecințe. 3 (Fig) A-și manifesta indirect efectele.
5. [DLRLC] REPERCUTA, pers. 3 repercutează, vb. I. Refl. 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrînge, a se retransmite, a reveni. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. «asupra», mai rar «în») A avea urmări, consecințe, a-și manifesta efectele. Abuzul de mîncare și de băutură se repercutează asupra sănătății. ▭ Nu-mi sînt indiferenți... seceta ori foametea pe care o îndură ei știu că se repercutează în viața mea de fiecare zi. C. PETRESCU, Î. II 267. – Conj. prez. și: pers. 3 să repercute (ANGHEL-IOSIF, C. M. I 96).
6. [DN] REPERCUTA vb. I. refl. 1. (Despre unde sonore, luminoase) A se răsfrînge, a se retransmite. 2. (Fig.) A avea urmări, a-și manifesta efectele indirect. [P.i. 3 -tează, conj. 3 -teze. / < fr. répercuter, cf. lat. repercutere – a respinge].
7. [MDN '00] REPERCUTA vb. refl. 1. (despre unde sonore, luminoase) a se răsfrânge, a se retransmite. 2. (fig.) a avea urmări, a-și manifesta indirect efectele. (< fr. répercuter, lat. repercutere)
8. [Șăineanu, ed. VI] repercutà v. 1. Fiz. a retrimite sunetul, lumina; 2. Med. a deplasa o afecțiune locală fâcând’o să treacă într’o altă parte a corpului.
9. [Scriban] *repercutéz v. tr. (fr. répercuter, d. lat. repercútere, a arunca înapoĭ. V. percusiune). Răsfrîng, arunc înapoĭ (sunetu). V. refl. Ecou se repercuta din deal în deal. Fig. Acest strigăt se repercută în toată românimea.
10. [DOOM 3] !repercuta (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se repercutează, imperf. 1 pl. se repercutau; conj. prez. 3 să se repercuteze; ger. repercutându-se
11. [DOOM 2] repercuta (a ~) vb., ind. prez. 3 repercutează
12. [MDO] repercuta
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL