[DTM] repercussa (< lat. repercussus, „opus”) 1. În modurile (1, 3) medievale apusene, un ton central – de obicei cvinta* -, având rol de recitare, și în jurul căruia se concentrează mișcarea și tensiunea fluxului melodic, în contrast cu rolul de repaus al finalis*-ului. Constituie sâmburele viitoarei dominante*. Sin.: cursus; tenor (4); tuba. V.: confinalis; psalmodie. 2. În fugă*, dezvoltarea* imediat succedentă expoziției*.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL