1. [DEX '09] REPEJUNE, repejuni, s. f. (Înv.) Iuțeală, repeziciune. – Repede + suf. -iune.
2. [MDA2] repejune sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) răpeziune / S și: repejiune / Pl: ~ni / E: repede + -iune] 1 (Îvp) Repeziciune (1). 2 Repeziș (4). 3 (Îlav) Cu (sau în) ~ Repede (1). 4 (Reg) Loc pieziș Si: râpă.
3. [DLRLC] REPEJUNE s. f. (Învechit și regional) Repeziciune, iuțeală. Diomede în fugă urma repejunea Lăncii prin oastea din față. MURNU, I. 225. Ei trec în repejune pe rîuri fără punți. EMINESCU, O. I 98. – Variante: răpegiune (CREANGĂ, P. 251), repegiune (HOGAȘ, M. N. 222, ALECSANDRI, S. 11) s. f.
4. [MDA2] răpeziune sf vz repejune
5. [DLRLC] RĂPEGIUNE s. f. v. repejune.
6. [DLRLC] REPEGIUNE s. f. v. repejune.
7. [Șăineanu, ed. VI] repegiune f. repeziciune: au văzut în repegiune ale Africei misteruri AL. [Tras din repede].
8. [Scriban] răpegĭúne f. (d. răpede, ca putregĭune d. putred. Est. Rapiditate, calitatea de a fi răpede. – În vest repezicĭune.
9. [Scriban] repezicĭúne f. (d. repezit, răpezit, ca putrezicĭune d. putrezit). Vest. Rapiditate, calitatea de a fi răpede. – În est răpegĭune.
10. [DOOM 3] repejune (înv.) s. f., g.-d. art. repejunii; pl. repejuni
11. [DOOM 2] repejune (înv.) s. f., g.-d. art. repejunii; pl. repejuni
12. [IVO-III] repejune, -ni.
13. [DOOM 3] repeziciune s. f., g.-d. art. repeziciunii; pl. repeziciuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL