1. [MDA2] repatriat, ~ă smf, a [At: CĂLINESCU, S. 373 / Pl: ~ați, ~e / E: repatria] 1-2 (Persoană) care s-a reîntors în patrie după o absență îndelungată.
2. [DN] REPATRIAT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a reîntors în patrie după o absență îndelungată. [Pron. -tri-at. / cf. fr. repatrié].
3. [DEX '09] REPATRIA, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.
4. [MDA2] repatria vrt [At: ALEXI, W. / P: ~tri-a / Pzi: ~iez / E: fr rapatrier, lat repatriare] 1-2 A se întoarce, a se înapoia (sau a aduce pe cineva înapoi) în patrie după o absență îndelungată.
5. [DEX '98] REPATRIA, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce pe cineva în patrie după o absență îndelungată (voită sau silită). [Pr.: -tri-a-] – V. repatria.
6. [DLRLC] REPATRIA, repatriez, vb. I. Refl. A se întoarce, a se înapoia în patrie după o absență îndelungată (voită sau silită).
7. [DN] REPATRIA vb. I. refl., tr. A reveni sau a readuce în patrie (după o lungă absență). [Pron. -tri-a. / cf. lat. repatriere, fr. repatrier].
8. [MDN '00] REPATRIA vb. refl., tr. a reveni, a aduce pe cineva în patrie, după o absență îndelungată. (< lat. repatriare, fr. repatrier)
9. [Scriban] *repatriéz v. tr. (lat. repatriare, a te înturna în patrie; it. re- și ri-. V. reperez). Duc înapoĭ în patrie (de ex., niște emigranțĭ săracĭ).
10. [DOOM 3] repatria (a ~) (desp. -pa-tri-a) vb., ind. prez. 1 sg. repatriez (desp. -tri-ez), 3 repatriază, 1 pl. repatriem; conj. prez. 1 sg. să repatriez, 3 să repatrieze; ger. repatriind (desp. -tri-ind)
11. [DOOM 2] repatria (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriază, 1 pl. repatriem (-tri-em); conj. prez. 3 să repatrieze; ger. repatriind (-tri-ind)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL