Definiție și ce înseamnă repartiție

1. [DEX '09] REPARTIȚIE, repartiții, s. f. Distribuire, împărțire, repartizare. – Din fr. répartition.

2. [MDA2] repartiție sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 657 / V: (înv) ~iune / Pl: -ii / E: fr répartition] 1 Distribuire (1). 2 (Ccr) Act prin care se repartizează o locuință. 3 (Ecp) Proces de repartizare a produselor între membrii societății (determinat de relațiile de producție din acea societate).

3. [DLRLC] REPARTIȚIE, repartiții, s. f. Distribuire, împărțire, repartizare. Repartiția veniturilor. ♦ (Ec. pol.) Proces de repartizare a produselor între membrii societății (determinat de relațiile de producție din acea societate).

4. [DN] REPARTIȚIE s.f. Repartizare, distribuire, împărțire. ♦ (Concr.) Înscris prin care se repartizează o locuință. ♦ (Ec.) Proces de repartizare a produselor între membrii societății, determinat de relațiile de producție din acea societate. [Gen. -iei, var. repartițiune s.f. / < fr. répartition].

5. [MDN '00] REPARTIȚIE s. f. repartizare, distribuire. ◊ înscris prin care se repartizează o locuință. ◊ (ec.) repartizare a bunurilor materiale și a forței de muncă în sociatate; (re)distribuire a produselor muncii, moment al reproducției care mijlocește legătura între producție și consum. (< fr. répartition)

6. [MDA2] repartițiune sf vz repartiție

7. [DN] REPARTIȚIUNE s.f. v. repartiție.

8. [Scriban] *repartițiune f. (fr. répartition, subst. verbal d. répartir, după lat. partitio, -ónis, împărțire). Acțiunea de a repartiza, împărțire, distribuțiune: repartițiunea rolurilor. Impozit de repartițiune, acela în care fiecare plătește o sumă egală, nu după averea luĭ (V. cotitate). – Și -íție.

9. [DOOM 3] repartiție (desp. -ți-e) s. f., art. repartiția (desp. -ți-a), g.-d. art. repartiției; pl. repartiții, art. repartițiile (desp. -ți-i-)

10. [DOOM 2] repartiție (-ți-e) s. f., art. repartiția (-ți-a), g.-d. art. repartiției; pl. repartiții, art. repartițiile (-ți-i-)

11. [MDO] repartiție

12. [DE] REPARTÍȚIE (< fr.) s. f. 1. Repartizare, distribuire, împărțire. ♦ Concr. Înscris prin care se atestă repartizarea a ceva. 2. (EC. Pol.) R. veniturilor = defalcarea venitului național, produsului intern brut sau altor indicatori de venituri pe grupe de destinatari sau pe factori de producție. În cazul r., P.I.B. se formează din venitul brut din munca angajată (veniturile salariale brute și contribuțiile sociale) și venitul brut din activitatea de întreprinzător și din proprietate (chirii, dobânzi, dividende). 3. (GEOGR.) R. teritorială, distribuție în teritoriu a elementului analizat (ex. a populației, a industriei) în cadrul unor unități naturale sau administrative.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro