1. [Șăineanu, ed. VI] repantir m. urma ce lasă o schiță retușată (în pictură); fig. albeața feței și a grumazilor ei pe care fluturau lungi repantiri NEGR. (= fr. repentir).
2. [DER] repantir (-ruri), s. n. – Cosițe, bucle purtate de femei pe față. Fr. repentir „căință”, cf. it. repentirs. Cuvînt înv. folosit de Negruzzi, lipsește din dicționare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL