1. [DEX '09] RENĂSCUT, -Ă, renăscuți, -te, adj. Care s-a născut din nou; refăcut, trezit la viață, înviorat. Mă simt cu totul renăscut. – V. renaște.
2. [MDA2] renăscut, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 62 / Pl: ~uți, ~e / E: renaște] 1 (D. ființe) Care s-a născut din nou. 2 (Fig) Care și-a redobândit foițele morale, vitalitatea. 3 (Fig) Care s-a redresat, s-a refăcut. 4 (Fig) Care și-a înnoit concepțiile. 5 Care a crescut din nou Si: regenerat (4). 6 (Fig) Care s-a trezit din nou la viață, care și-a revenit. 7 (Fig) Care s-a produs din nou, care a reapărut. 8 (Fig) Care și-a recâștigat puterea economică sau politică, dobândind o nouă dezvoltare. 9 Care s-a format din nou, care s-a refăcut.
3. [DLRLC] RENĂSCUT, -Ă, renăscuți, -te, adj. Care s-a născut din nou; refăcut, trezit la viață, înviorat. Se profilau noi schele pe-orizont: Un Iași pe care îl vedeam acum Viu, renăscut din lupte și din scrum. D. BOTEZ, F. S. 27. Și dacă gura ți-o sărut Mă simt cu totul renăscut. IOSIF, T. 116.
4. [DEX '09] RENAȘTE, renasc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).
5. [MDA2] renaște [At: CR (1829), 2542/4 / Pzi: renasc / E: re1- + naște cf fr renaître] 1-2 vit (D. ființe) A se naște din nou. 3 vt A da din nou viață cuiva. 4-5 vit (Fig) A-și recâștiga forțele morale, vitalitatea Si: a (se) redresa, a (se) reface (8-9). 6 vi (Fig)A-și înnoi concepțiile. 7 vi A crește din nou Si: a se regenera. 8 vi (Fig) A se trezi din nou la viață Si: a-și reveni (5). 9 vi (Fig) A se produce din nou Si: a reapărea. 10 vt A crea din nou Si: a regenera. 11 vi (Fig) A-și recâștiga puterea economică sau politică, dobândind o nouă dezvoltare. 12 vi (Fig) A se forma din nou Si: a se reface (10), a reconstitui (1).
6. [DEX '98] RENAȘTE, renasc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Re1- + naște (după fr. renaître).
7. [DLRLC] RENAȘTE, renasc, vb. III. Intranz. 1. A se naște din nou. Poate că-ntr-un fir de iarbă vom renaște amîndoi. LESNEA, I. 137. Sînt tot ei cei cari renasc în strănepoți. EMINESCU, N. 53. ♦ (Despre abstracte) A se ivi din nou, a reapărea. (Refl.) Simț o durere murind și o bucurie renăscîndu-se în sufletul meu. NEGRUZZI, S. III 360. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi. Natura renaște primăvara. ▭ Livezile, după anul de pustiire, tînjesc; dar renasc apoi. SADOVEANU, O. VI 402. ◊ (În comparații) Iubire, sete de viață, Tu ești puterea creatoare Sub care inimile noastre Renasc ca florile în soare. VLAHUȚĂ, O. A. 65. 2. A se forma, a se reface. Pe ruinile acestui sat a renăscut altul, un sat de pescari. BOLINTINEANU, O. 304. Secolul al XIX-lea... a văzut renăscînd ca din cenușe state nouă ca Grecia, ca Belgia, Romînia, Serbia și Bulgaria. GHICA, S. A. 27.
8. [DN] RENAȘTE vb. III. intr. A se naște din nou; a reapărea. ♦ A se trezi din nou la viață, a se înnoi. [P.i. renasc. / după fr. renaâtre].
9. [MDN '00] RENAȘTE vb. intr. 1. a se naște din nou; a se regenera. ◊ (fig.) a se trezi din nou la viață. 2. (fig.) a se produce din nou; a reapărea. 3. (fig.) a se reface, a se înviora, a înflori. (după fr. renaître)
10. [Șăineanu, ed. VI] renaște v. 1. a naște din nou; 2. a reapare: frunzele renasc.
11. [Scriban] *renásc, -născút, a -náște v. intr. (re- și nasc; fr. re-naître. – Se conj. ca nasc). Mă nasc ĭar: fenícele, după fabulă, renăștea din cenușa luĭ. Răsar ĭar: vegetațiunea renaște. Fig. Prind puterĭ ĭar, înfloresc: aria renaște. – La Dos. mă prenasc.
12. [DOOM 3] renaște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renasc, 2 sg. renaști, 3 sg. renaște, perf. s. 1 sg. renăscui, m.m.c.p. 1 pl. renăscuserăm; conj. prez. 1 sg. să renasc, 3 să renască; ger. renăscând; part. renăscut
13. [DOOM 2] renaște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renasc, 1 pl. renaștem; ger. renăscând; part. renăscut
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL