Definiție și ce înseamnă renunțare

1. [DEX '09] RENUNȚARE, renunțări, s. f. Acțiunea de a renunța și rezultatul ei. – V. renunța.

2. [MDA2] renunțare sf [At: CANELLA V. 1 / V: (înv) ~țiare / Pl: ~țări / E: renunța] 1 Încetarea de a mai face ceva Si: abandon (1), abandonare (1). 2 Părăsire de bunăvoie (a cuiva sau a ceva) Si: abandon (3), abandonare (3), (iuz) repășire (2).

3. [DLRLC] RENUNȚARE, renunțări, s. f. Faptul de a renunța; părăsire (a unui gînd, a unei activități etc.). S-a simțit stînjenit cînd ai dat cu ochii de el... și a avut un zîmbet de oboseală și renunțare. PAS, Z. I 305. Deodată trece-o cugetare, Un văl pe ochii tăi fierbinți. E-ntunecoasa renunțare, E umbra dulcilor dorinți. EMINESCU, O. I 117.

4. [DN] RENUNȚARE s.f. Acțiunea de a renunța și rezultatul ei; părăsire, abandonare. [< renunța].

5. [Șăineanu, ed. VI] renunțare f. acțiunea de a renunța și actul prin care se renunță: e’ntunecoasa renunțare, umbra dulcilor dorinți EM.

6. [DEX '09] RENUNȚA, renunț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

7. [MDA2] renonsa v vz renunța

8. [MDA2] renunța vit [At: HELIADE, D. J. 68/7 / V: (înv) ~ția, ~nonsa / Pzi: renunț / E: fr renoncer, lat renuntiare] 1-2 (De obicei urmat de determinări) A se lăsa de ceva, a înceta de a mai face ceva Si: a abandona. 3-4 (De obicei urmat de determinări) A părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva) Si: a abandona (1).

9. [MDA2] renunția v vz renunța

10. [MDA2] renunțiare sf vz renunțare

11. [DLRLC] RENUNȚA, renunț, vb. I. Intranz. (Adesea cu determinări introduse prin prep. «la») A părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva); a se lăsa de ceva, a înceta de a mai face ceva. Se gîndi o clipă să renunțe să se mai ducă în oraș. DUMITRIU, N. 105. Încercă să-și ia un aer melancolic, dar lucrul era așa de nepotrivit cu firea lui veselă, că renunță numaidecît. VLAHUȚĂ, O. AL. II 69. Trebuie să renunț cu totul la așa falnice năzuiri. ODOBESCU, S. III 13.

12. [DN] RENUNȚA vb. I. intr. A părăsi (de bună voie ceva), a se lăsa de ceva. [P.i. renunț. / < lat. renuntiare, cf. fr. renoncer].

13. [MDN '00] RENUNȚA vb. intr. a se lăsa de ceva, a părăsi (de bunăvoie ceva sau pe cineva). (< fr. renoncer, lat. renuntiare)

14. [Șăineanu, ed. VI] renunțà v. 1. a se lăsa de ceva, a părăsi (de bună voie): a renunța la plăceri; 2. a se lepăda: a renunța la o succesiune.

15. [Scriban] *renúnț, a -á v. intr. (lat. renuntiare; fr. renoncer. V. a-nunț). Mă las de, mă dezist, mă retrag din saŭ de la: a renunța la plecare, la o moștenire, la petrecerĭ, la lume.

16. [DOOM 3] renunțare s. f., g.-d. art. renunțării; pl. renunțări

17. [DOOM 2] renunțare s. f., g.-d. art. renunțării; pl. renunțări

18. [DOOM 3] renunța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. renunț, 3 renunță; conj. prez. 1 sg. să renunț, 3 să renunțe

19. [DOOM 2] renunța (a ~) vb., ind. prez. 3 renunță

20. [DAS] RENUNȚARE. Subst. Renunțare, încetare, abandonare, abandon, retragere, părăsire; omitere, omisiune, neglijare. Resemnare, resignare (înv.), împăcare; cedare, concesie, compromis. Predare, capitulare; dezertare, fugă. Renegare, dezicere, retractare, lepădare (pop.). Dezbărare, dezvăț, dezobișnuire. Înapoiere, restituire, restituție, retrocedare; retrocesiune. Adj. Resemnat, resignat (rar), împăcat, concesiv. Părăsit, neglijat, omis. Retrocedant. Vb. A renunța, a înceta, a o lăsa baltă, a o lăsa moartă-n păpușoi, a se lăsa păgubaș, a-și lua gîndul (nădejdea) de la ceva, a-și pune pofta în cui, a abandona; a se retrage, a da înapoi, a bate în retragere, a se da deoparte, a se da în lături, a ieși din joc, a părăsi; a lăsa la o parte; a omite, a neglija. A se resemna, a se resigna (înv.), a se împăca (cu o situație). A ceda, a face concesii, a ajunge la un compromis. A renunța la luptă, a se preda, a depune armele, a capitula; a dezerta, a fugi, a da bir cu fugiții. A renega, a se dezice, a retracta, a se lepăda (pop.). A se dezbăra, a se dezvăța, a se dezobișnui. A înapoia, a restitui, a da înapoi (îndărăt), a retroceda. V. anulare, dispariție, fugă, negare.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro