1. [MDA2] răntuna [At: VARLAAM, C. 102 / V: ~urna, ren~, (reg) rân~, (rar) ~tina / Pzi: răntun, ~nez / E: ns cf înturna] (Îrg) 1 vt A răsturna (1). 2 vr A se rostogoli. 3 vr (Îvr; d. râuri) A-și schimba cursul. 4 vr (Îvr; d. râuri) A coti (10).
2. [MDA2] răntina v vz răntuna
3. [MDA2] rănturna v vz răntuna
4. [MDA2] rântuna v vz răntuna
5. [Scriban] răntún, -éz și răntúrn v. tr. (din ră-intorn). Vechĭ. Răstorn, înlătur. – Și rînt-, rent-.
6. [Scriban] rîntún, -át, V. răntun.
7. [DLRLV] RĂNTUNA vb. (Mold,, Criș., Trans. SV) A răsturna. A: Cine va răntuna noaă, piatra de pre ușea gropiei? VARLAAM. Omul . . . răntuna pietrile de la peșteră. DOSOFTEI, VS. Să-i răntune și să ia de pre inima lui piatra orbirei. L SEC. XVII, 7r. C: Mă răntuniu să pier. MOL. 1695, 52v. Piatra era mare și cu greu a o răntuna. C 1729, 57r // B: Vine Hristos ca să-i răntune și să ia dupre inima lui piatra orbirii . L ante 1693, 25v. ♦ (Mold.) A se rostogoli, O piatră din deal la vale ... să răntună și nu să poate opri. VARLAAM ; cf. NECULCE. Variante: răntune (MOL. 1695, 52v). Etimologie: cf. înturna. Cf. i z v r e t i.
8. [DRAM 2021] răntuná, v.t. v. rântuna.
9. [DAR] răntu(r)na, răntu(r)n, vb. I (înv.) a răsturna, a înlătura; a coti.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL