1. [DEX '09] RENEGARE, renegări, s. f. Faptul de a renega. – V. renega.
2. [MDA2] renegare sf [At: DDRF / Pl: ~gări / E: renega] Tăgăduire.
3. [DLRLC] RENEGARE, renegări, s. f. Faptul de a renega.
4. [DN] RENEGARE s.f. Faptul de a renega. [< renega].
5. [DEX '09] RENEGA, reneg, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier.
6. [MDA2] renega vt [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 98 / Pzi: reneg / E: drr renegat cf lat renegare] 1 A nu recunoaște pe cineva sau ceva ca fiind al său Si: a nega, a tăgădui, a abjura, a repudia (1). 2 A se lepăda de cineva sau de ceva Si: a nega, a tăgădui, a retracta (3), a abjura, a repudia (2).
7. [DLRLC] RENEGA, reneg, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega; a se lepăda (de cineva sau de ceva), a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. Fata asta care zice că e sora mea și pe care o reneg... SEBASTIAN, T. 358. Avea atîta încredere în propria-i experiență și cunoaștere a oamenilor, că s-ar fi considerat înjosit dacă tocmai în zilele grele și-ar fi renegat mijloacele sale. REBREANU, R. II 14. O nație însă nu poate decît prin o amenințare de mare și cumplită pedeapsă a-și renega trecutul. KOGĂLNICEANU, S. A. 98.
8. [DN] RENEGA vb. I. tr. A nega, a tăgădui; a se lepăda, a abjura (ceva sau pe cineva). [P.i. reneg. / < lat. renegare, cf. fr. renier].
9. [MDN '00] RENEGA vb. tr. a se lepăda de cineva sau ceva, a abjura; a nega, a tăgădui. (< lat. renegare)
10. [Șăineanu, ed. VI] renegà v. 1. a se face că nu cunoaște: Sân-Petru renegă pe Mântuitor; 2. a abjura: a renega o credință, a renega un partid.
11. [Scriban] *renég, a -á v. tr. (re- și neg; fr. renier, it. rinegare). Declar că nu cunosc, deși cunosc: sfîntu Petru l-a renegat pe Hristos. Mă las, mă lepăd de o credință, de o opiniune: Enric al patrulea al Franciiĭ a renegat protestantizmu.
12. [DOOM 3] renegare s. f., g.-d. art. renegării; pl. renegări
13. [DOOM 2] renegare s. f., g.-d. art. renegării; pl. renegări
14. [DOOM 3] renega (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reneg, 2 sg. renegi, 3 reneagă; conj. prez. 1 sg. să reneg, 3 să renege; imper. 2 sg. afirm. reneagă
15. [DOOM 2] renega (a ~) vb., ind. prez. 3 reneagă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL