1. [DEX '09] REMUȘCĂTOR, -OARE, remușcători, -oare, adj. (Rar) Care provoacă mustrare de cuget, remușcări. – Remușc[are] + suf. -ător.
2. [MDA2] remușcător, ~oare a [At: GALACTION, O. 58 / Pl: ~i, ~oare / E: remușca + -tor] (Rar) Care provoacă mustrări de cuget, remușcări.
3. [DLRLC] REMUȘCĂTOR, -OARE, remușcători, -oare, adj. (Neobișnuit) Care provoacă mustrare de cuget, remușcări. Nevinovații și suavii trandafiri... m-au torturat... ca o amintire remușcătoare. GALACTION, O. I 58.
4. [DOOM 3] remușcător (rar) adj. m., pl. remușcători; f. sg. și pl. remușcătoare
5. [DOOM 2] remușcător (rar) adj. m., pl. remușcători; f. sg. și pl. remușcătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL