1. [DEX '09] REFECTORIU, refectorii, s. n. Sală de mâncare într-un internat, într-o mănăstire etc. [Var.: refector s. n.] – Din fr. réfectoire, lat. refectorium.
2. [MDA2] refectoriu sn [At: FILIMON, O. I, 308 / V: (rar) ~tor (Pl: ~oare) / Pl: ~ii / E: lat refectorium, fr réfectoire] 1 Sală de mâncare într-un internat, într-o mănăstire etc. 2 (Rar; pex) Sufragerie.
3. [DEX '98] REFECTORIU, refectorii, s. n. (Rar) Sală de mâncare într-un internat, într-o mănăstire etc. [Var.: refector s. n.] – Din fr. réfectoire, lat. refectorium.
4. [DN] REFECTORIU s.n. v. refector.
5. [MDN '00] REFECTORIU s. n. sală de mese într-un internat, într-o mănăstire etc. (< lat. refectorium, fr. réfectoire)
6. [Șăineanu, ed. VI] refectoriu n. sală unde se mănâncă împreună, într’un colegiu.
7. [Scriban] *refectóriŭ n. (mlat. refectorium d. reficere, a reface; fr. réfectoire). Sofragerie (adică locu unde îțĭ refacĭ puterile mîncînd) la o școală, la o cazarmă ș. a.
8. [DEX '09] REFECTOR s. n. v. refectoriu.
9. [MDA2] refector sn vz refectoriu
10. [DLRLC] REFECTOR, refectoare, s. n. (Rar) Sală de mîncare într-un internat, într-o mănăstire etc.
11. [DN] REFECTOR s.n. (Rar) Sală de mîncare, sufragerie comună într-o mănăstire, în internate et. [Var. refectoriu s.n. / < lat. refectorium, cf. fr. réfectoire].
12. [DOOM 3] refectoriu [riu pron. rĭu] s. n., art. refectoriul; pl. refectorii, art. refectoriile (desp. -ri-i-)
13. [DOOM 2] refectoriu [riu pron. rĭu] s. n., art. refectoriul; pl. refectorii, art. refectoriile (-ri-i-)
14. [IVO-III] refectoriu, -torii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL