1. [DEX '09] REDUPLICATIV, -Ă, reduplicativi, -e, adj. Privitor la o reduplicare, rezultat în urma unei reduplicări. – Din fr. réduplicatif.
2. [MDA2] reduplicativ, ~ă a [At: ȘĂINEANU / Pl: ~i, ~e / E: fr reduplicatif] 1 Referitor la reduplicare (1). 2 Rezultat în urma unei reduplicări (1).
3. [DN] REDUPLICATIV, -Ă adj. Care exprimă, indică repetarea. [< fr. réduplicatif].
4. [MDN '00] REDUPLICATIV, -Ă adj. care exprimă o repetare. (< fr. réduplicatif)
5. [Șăineanu, ed. VI] reduplicativ a. care exprimă repețirea unui act: re e o particulă reduplicativă.
6. [Scriban] *reduplicatív, -ă adj. (lat. reduplicatum cu suf. -iv; fr. réduplicatif). Gram. Care arată reduplicarea (repetițiunea), ca re- în refac, repar.
7. [DOOM 3] reduplicativ (desp. -du-pli-) adj. m., pl. reduplicativi; f. reduplicativă, pl. reduplicative
8. [DOOM 2] reduplicativ (-du-pli-) adj. m., pl. reduplicativi; f. reduplicativă, pl. reduplicative
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL