1. [DEX '09] REDUNDANT, -Ă, redundanți, -te, adj. Care se referă la redundanță, care prezintă redundanță. [Var.: redondant, -ă adj.] – Din engl. redundant, fr. redondant.
2. [MDA2] redundant, ~ă a [At: BARCIANU / V: ~don~ / Pl: ~nți, ~e / E: eg redundant, fr redondant] 1 Referitor la redundanță (1). 2 Care prezintă redundanță (1). 3 Care este în plus. 4 (Rar; d. stil) Care prezintă redundanță (2).
3. [DN] REDUNDANT, -Ă adj. Referitor la redundanță, care prezintă redundanță. V. superfluu. ♦ (Rar; despre stil) Încărcat; plin de emfază, sforăitor. [Var. redondant, -ă adj. / < engl. redundant, fr. redondant, lat. redundans].
4. [MDN '00] REDUNDANT, -Ă adj. 1. referitor la redundanță (1), care prezintă redundanță. 2. (despre stil) încărcat; plin de emfază, sforăitor. 3. (inform.) care conține informații identice în mai multe părți ale aceluiași sistem de informații. (< engl. redundant, fr. redondant)
5. [DEX '09] REDONDANT, -Ă adj. v. redundant.
6. [MDA2] redondant, ~ă a vz redundant
7. [DN] REDONDANT, -Ă adj. v. redundant.
8. [DOOM 3] redundant adj. m., pl. redundanți; f. redundantă, pl. redundante
9. [DOOM 2] redundant adj. m., pl. redundanți; f. redundantă, pl. redundante
10. [DTL] REDUNDANT, -Ă adj. (< engl. redundant, fr. redondant, lat. redundans): în sintagmele alternanță fonetică redundantă, construcție gramaticală redundantă, cuvânt redundant și formă redundantă (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL