1. [DEX '09] RECTIFICAT s. n. Faptul de a rectifica; rectificare. ◊ Mașină de rectificat = mașină-unealtă de prelucrare a suprafețelor metalice prin rectificare. – V. rectifica.
2. [MDA2] rectificat1 sn [At: IOANOVICI, TEHN. 230 / E: rectifica] 1 Corectare. 2 (Îs) Mașină de ~ Mașină-unealtă de prelucrare a pieselor prin rectificare (4).
3. [MDA2] rectificat2, ~ă a [At: MAIORESCU, D. I, 564 / Pl: ~ați, ~e / E: rectifica] 1 Care a fost corectat. 2 Care a fost supus operației de rectificare (3).
4. [DEX '09] RECTIFICA, rectific, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.
5. [MDA2] rectifica vt [At: MAIORESCU, CR. I, 361 / Pzi: rectific / E: fr rectifier, lm rectificare] 1 A corecta (1). 2 (Chm) A efectua o rectificare (3). 3 (Teh) A efectua o rectificare (4).
6. [DLRLC] RECTIFICA, rectific, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. Copiii își rectificară ținuta prea dezordonată, după atîtea ceasuri de călătorie plicticoasă. C. PETRESCU, C. V. 9. 2. (Tehn.) A supune o suprafață metalică unei neteziri foarte fine cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa prin distilare dintr-un amestec de lichide un component sau un grup de componenți care reprezintă, cantitativ, majoritatea amestecului.
7. [DN] RECTIFICA vb. I. tr. 1. A îndrepta, a corecta. 2. A netezi suprafața unei piese metalice cu o piatră abrazivă. 3. A purifica (un lichid) prin distilare; a rafina. [P.i. rectific, 3,6 -că. / cf. fr. rectifier, < lat. rectus – drept, facere – a face].
8. [MDN '00] RECTIFICA vb. tr. 1. a îndrepta, a corecta. 2. a netezi suprafața unei piese metalice cu o piatră abrazivă. 3. a purifica (un lichid) prin distilare; a rafina. 4. (mat.) a determina lungimea unui arc de curbă. (< fr. rectifier, lat. rectificare)
9. [Șăineanu, ed. VI] rectificà v. a îndrepta un lucru, a-l repune în starea în care trebue să fie.
10. [Scriban] *rectífic, a -á v. tr. (mlat. rectífico, -áre, d. rectus, drept, și fácere, a face. V. edi-, paci-fic). Îndrept, fac drept: a rectifica un calcul, o informațiune. Purific pin destilare: a rectifica spirtu.
11. [DOOM 3] rectifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rectific, 2 sg. rectifici, 3 rectifică; conj. prez. 1 sg. să rectific, 3 să rectifice
12. [DOOM 2] rectifica (a ~) vb., ind. prez. 3 rectifică
13. [MDO] rectifica (ind. prez. 3 sg. și pl. rectifică)
14. [IVO-III] rectific.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL