1. [MDA2] recrutație sf [At: CR (1833), 951/43 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: recruta + -(a)ție] (Înv) 1 Recrutare (1). 2 Rechiziție (1).
2. [DLRLC] RECRUTAȚIE, recrutații, s. f. (Învechit) Recrutare. ♦ Rechiziție. Casele dorobanților se scutesc de capitație și de recrutație. BĂLCESCU, O. I. 37. – Variantă: recrutațiune (HASDEU, I. V. 131) s. f.
3. [DLRM] RECRUTAȚIE, recrutații, s. f. (Înv.) Recrutare. ♦ Rechiziție.
4. [MDA2] recrutațiune sf vz recrutație
5. [DLRLC] RECRUTAȚIUNE s. f. v. recrutație.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL