1. [MDA2] recrutător sm [At: POLIZU / Pl: ~ii / E: recruta + ~(ă)tor] 1-2 Recrutor (1-2).
2. [MDA2] recrutor sm [At: DDRF / Pl: ~i / E: fr recruteur] 1 Persoană care face recrutări în armată Si: (rar) recrutător (1). 2 Persoană care recrutează (3) membrii pentru un partid, o asociație etc. Si: (rar) recrutător (2).
3. [Scriban] *recrutór m. (fr. recruteur). Acela care recrutează. Adj. Ofițer recrutor. – Se poate zice și după rom. recrutator.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL