1. [DEX '09] RECRUTA, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.
2. [MDA2] recruta [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) răcu~, recu~, regr~ / Pzi: ~tez, (înv) recrut / E: fr recruter, ger rekrutieren] 1 vt A înscrie în evidența autorităților militare în vederea încorporării Si: (înv) a asenta (1). 2 vt (Pex) A lua, a angaja soldați în armată Si: a înrola. 3 vi A se prezenta pentru înscrierea în evidența armatei. 4 vt (Fig) A angaja pe cineva pe baza unei alegeri. 5 vt (Fig) A atrage pe cineva pentru o anumită activitate.
3. [DEX '98] RECRUTA, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr, un contingent de tineri, care urmează să fie încorporați pentru îndeplinirea serviciului militar. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrarea în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.
4. [DLRLC] RECRUTA, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la un tînăr, la un contingent etc.) A chema la verificare în vederea încorporării în armată; a selecționa și a înregistra pentru serviciul militar. ♦ Intranz. A se prezenta pentru înrolare sau pentru înregistrare în armată. 2. Fig. A angaja, a primi (pe cineva) pe baza unei selecții; a cîștiga, a lua (pe cineva) pentru o anumită activitate. A organizat... reprezentații de teatru, recrutînd dintre fetele și flăcăii mai deștepți pe interpreții operelor. REBREANU, I. 67. În primăvară, Vaillant mai recrutase un elev. GHICA, S. A. 123. Romînii sînt în picioare și la trebuință vor putea cu înlesnire a recruta oameni spre a intra în țară. BĂLCESCU, la GHICA, A. 245.
5. [DN] RECRUTA vb. I. tr. 1. A înscrie tineri pentru stagiul militar; a angaja în armată soldați. ♦ intr. A se prezenta pentru înscrierea în evidența armatei. 2. (Fig.) A angaja, a atrage, a primi noi membri (într-o asociație etc.). [< fr. recruter].
6. [MDN '00] RECRUTA vb. I. tr. 1. a înscrie tineri pentru stagiul militar; a înrola. 2. (fig.) a angaja, a atrage, a primi noi membri (într-o asociație etc.) II. intr. a se prezenta pentru înscrierea în evidența armatei. (< fr. recruter, germ. rekrutieren)
7. [Șăineanu, ed. VI] recrutà v. 1. a face recruți; 2. fig. a atrage într’o asociațiune; 3. a primi recruți: Academicianii se recrutează printre scriitori.
8. [DEX '09] RECRUT, recruți, s. m. Tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme; soldat de curând încorporat. ♦ Fig. (Fam.) Persoană intrată de curând într-o asociație, într-o mișcare; începător. – Din germ. Rekrut, rus. rekrut.
9. [MDA2] răcrut sm vz recrut
10. [MDA2] răcut sm vz recrut
11. [MDA2] răcuta v vz recruta
12. [MDA2] răcută sf vz recrut
13. [MDA2] răcute sm vz recrut
14. [MDA2] răglut sm vz recrut
15. [MDA2] răglută sf vz recrut
16. [MDA2] răgut sm vz recrut
17. [MDA2] răgută smf vz recrut
18. [MDA2] răgute sm vz recrut
19. [MDA2] recrudă sf vz recrut
20. [MDA2] recrut sm [At: KLEIN, D. 187 / V: (reg) răc~ (Pl: ~ute), răcut, răcută (Pl: răcute) sf, răcute (Pl: ~ude) sf, ~udă, răglut, răglută sf, răgut, răgută (Pl: răguți, răgute) sf, răgute, ~e, recute (sgp), regr~, regrută (Pl: ~te) sf, regută (Pl: reguți, regute) sf / Pl: ~uți / E: ger Rekrut, mg regruta, rs рекрут] 1 Persoană care face parte din ultimul contingent chemat sub arme Si: (dep) răcan. 2 (Fig; fam) Membru intrat de curând într-o asociație, într-o mișcare, într-un domeniu de activitate Si: începător.
21. [MDA2] recrută sf vz recrut
22. [MDA2] recrute sm vz recrut
23. [MDA2] recut sm vz recrut
24. [MDA2] recuta v vz recruta
25. [MDA2] recute sm vz recrut
26. [MDA2] regrut sm vz recrut
27. [MDA2] regruta v vz recruta
28. [MDA2] regrută sf vz recrut
29. [MDA2] regută smf vz recrut
30. [DLRLC] RĂCUTĂ s. f. v. recrut.
31. [DLRLC] RĂGUTĂ s. f. v. recrut.
32. [DLRLC] RECRUT, recruți, s. m. 1. Tînăr aparținînd ultimului contingent chemat sub arme; soldat de curînd încorporat. A treia zi de revizie, înspre sară, toți recruții erau adunați din nou înaintea subprefecturii. BUJOR, S. 39. Trenul porni apoi în chiuitul recruților, ale căror rude și părinți rămaseră triști în gara singuratecă. SANDU-ALDEA, U. P. 231. 2. Fig. (Familiar) Membru de curînd cîștigat pentru o asociație, o mișcare; începător. – Variante: (popular) recrută (RETEGANUL, P. III 9), răgută, răgute (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 299), răcută, răcute, s. f.
33. [DLRLC] RECRUTĂ s. f. v. recrut.
34. [DN] RECRUT s.m. Tînăr aparținînd ultimului contingent chemat sub arme; soldat încorporat de puțin timp. ♦ (Fig.; fam.) Persoană intrată de curînd într-o asociație, într-o mișcare; începător. [Cf. fr. recrue, germ. Rekrut].
35. [MDN '00] RECRUT s. m. 1. tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme. 2. (fig.) membru intrat de curând într-o asociație, într-o mișcare. (< germ. Rekrut, rus. rekrut)
36. [Șăineanu, ed. VI] recrut m. 1. soldat nou; 2. fig. persoană adaosă unei societăți.
37. [Scriban] răcút, V. recrut.
38. [Scriban] răgútă, V. recrut.
39. [Scriban] *recrút m. (fr. recrue [subst. verbal f. derivat din part. luĭ recroître, a crește ĭar], cu t scos din recruter, a recruta; it. sp. recluta; rus. rékrut, ung. rekruta. V. cresc). Soldat noŭ: a exercita recruțiĭ. Fig. Nou admis într’o societate orĭ într’un partid. – Vulg. răcut, în Trans. răgútă. V. răcan.
40. [Scriban] *recrutéz v. tr. (fr. recruter, d. recrue, recrut; it. reclutare). Fac recruțĭ, înrolez: a recruta soldațĭ, regimente, trupe. Fig. Atrag într’o societate orĭ partid: a recruta partizanĭ. V. refl. Din pescarĭ se recrutează ceĭ maĭ bunĭ marinarĭ.
41. [DOOM 3] recruta (a ~) (desp. re-cru-) vb., ind. prez. 1 sg. recrutez, 3 recrutează; conj. prez. 1 sg. să recrutez, 3 să recruteze
42. [DOOM 2] recruta (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recrutează
43. [DOOM 3] recrut (desp. re-crut) s. m., pl. recruți
44. [DOOM 2] recrut (re-crut) s. m., pl. recruți
45. [MDO] recrut
46. [DER] recrut (recruți), s. m. – Răcan. – Var. pop. răcut(ă), Trans. răgută. Fr. recrue, cu finala prin analogie cu recruter. Var. Trans., din germ. Rekrut, popular Regrut (Borcea 204). – Der. recruta (var. răcuta), vb. (a deveni recrut).
47. [DRAM 2015] răgută, răgute, s.f. – (reg.; mil.) Recrut, răcan: „Să măsur vinuț și bere / La răgute tinerele” (Bilțiu, 2006: 113); „Tu să spui că ești răgută” (Calendar, 1980: 69). – Din germ. Rekrut, pop. Regrut (Borcea, cf. DER; DEX), rus. rekrut (DEX).
48. [DRAM] răgută, -e, s.f. – (mil.) Recrut, răcan: „Tu să spui că ești răgută” (Calendar 1980: 69). – Din germ. Rekrut, pop. Regrut (Borcea cf. DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL