1. [DEX '09] RECROMARE, recromări, s. f. Operație de tăbăcire cu crom a pieilor, ulterioară unei alte tăbăciri și destinată îmbunătățirii unor caracteristici ale pieilor finite. – Pref. re- + cromare.
2. [MDA2] recromare sf [At: DEX / Pl: ~mări / E: recroma] Operație de tăbăcire cu crom a pieilor, ulterioară unei alte tăbăciri și destinată îmbunătățirii unor caracteristici ale pieilor finite.
3. [DEX '98] RECROMARE, recromări, s. f. Operație de tăbăcire cu crom a pieilor, ulterioară unei alte tăbăciri și destinată îmbunătățirii unor caracteristici ale pieilor finite. – Re1- + cromare.
4. [DN] RECROMARE s.f. Operație de tăbăcire cu crom a pieilor ulterioară unei alte tăbăciri. [< recroma].
5. [MDN '00] RECROMARE s. f. tăbăcire cu crom a pieilor deja tăbăcite. (< recroma)
6. [DEX '09] RECROMA, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Pref. re- + croma.
7. [MDA2] recroma vt [At: DN3 / Pzi: ~mez / E: re1- + cromo] A supune o piele tăbăcită operației de recromare.
8. [DEX '98] RECROMA, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Re1- + croma.
9. [DN] RECROMA vb. I. tr. A supune operației de recromare. [< fr. rechromer].
10. [MDN '00] RECROMA vb. tr. a supune operației de recromare. (< fr. rechromer)
11. [DOOM 3] recromare (desp. re-cro-) s. f., g.-d. art. recromării; pl. recromări
12. [DOOM 2] recromare (re-cro-) s. f., g.-d. art. recromării; pl. recromări
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL