1. [DEX '09] RECREAȚIE2, recreații, s. f. (Rar) Recreare2.[1] [Pr.: -cre-a-] – Din fr. recréation.
2. [DEX '09] RECREAȚIE1, recreații, s. f. Faptul de a se recrea1; odihnă, destindere după o muncă încordată. ♦ Scurtă pauză între orele de curs, destinată recreerii și jocului elevilor; pauză. [Pr.: -cre-a-. – Var.: (înv.) recreațiune s. f.] – Din fr. recreation, lat. recreatio, -onis.
3. [MDA2] recreație2 sf [At: DM / P: ~cre-a~ / V: (îvp) ~cra~, regra~, ricria~, (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr récréation] (Rar) 1-18 Recreare2 (1-18).
4. [MDA2] recreație1 sf [At: CARTE TREB. II, 274/8 / P: ~cre-a~ / V: (îvp) ~cra~, regra~, ricria~, (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: lat recreatio, -onis, ger Rekreation, fr récréation] 1 Destindere (după un efort susținut) Si: recreare1 (1), reconfortare (1). 2 (Pex) Distracție (1). 3 Timp destinat recreării1 (1) elevilor între orele de curs Si: pauză.
5. [DEX '98] RECREAȚIE2, recreații, s. f. (Rar) Recreare2. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. recréation.
6. [DEX '98] RECREAȚIE1, recreații, s. f. Faptul de a se recrea1; odihnă, destindere după o muncă încordată. ♦ Scurtă pauză între orele de curs, destinată recreării și jocului elevilor; pauză. [Pr.: -cre-a-. – Var.: (înv.) recreațiune s. f.] – Din fr. recreation, lat. recreatio, -onis.
7. [DLRLC] RECREAȚIE, recreații, s. f. 1. Faptul de a se recrea; odihnă după o muncă încordată; recreare. Apoi deodată, în timpul unei recreații, începea să îmbrățișeze pe camaradele ei de clasă. VLAHUȚĂ, O. AL. II 37. ♦ Timp destinat recreării elevilor între orele de curs; pauză. Luam parte la jocurile camarazilor mei cînd suna ora de recreație. GHICA, S. 74. 2. Destindere; desfătare. (Atestat în forma recreațiune) Singura lui recreațiune era poezia. NEGRUZZI, S. I 333. – Pronunțat: -cre-a-. – Variantă: (învechit) recreațiune (ODOBESCU, S. III 37) s. f.
8. [DN] RECREAȚIE s.f. Faptul de a (se) recrea1; recreare; odihnă după un efort susținut; destindere. ♦ Pauză între două ore de curs în școli. [Gen. -iei, var. recreațiune s.f. / cf. fr. récréation, lat. recreatio].
9. [MDN '00] RECREAȚIE s. f. 1. faptul de a (se) recrea1; odihnă după un efort susținut; destindere. 2. pauză între două ore de curs în școli, facultăți etc. (< fr. récréation, lat. recreatio)
10. [DEX '09] RECREAȚIUNE s. f. v. recreație1.
11. [MDA2] recrație sf vz recreație1
12. [MDA2] recreațiune sf vz recreație
13. [MDA2] regrație sf vz recrație1
14. [MDA2] ricriație sf vz recreație1
15. [DLRLC] RECREAȚIUNE s. f. v. recreație.
16. [DN] RECREAȚIUNE s.f. v. recreație.
17. [Șăineanu, ed. VI] recreați(un)e f. 1. exercițiu plăcut ce odihnește de o muncă: copiii trebuie să iea recreațiuni scurte și dese; 2. timp acordat acestui repaos.
18. [Scriban] *recreațiúne f. (lat. recreátio, -ónis. V. creațiune). Repaus (odihnă) pin care prinzĭ puterĭ: a da recreațiune elevilor. Timpu acordat acestuĭ repaus: eleviĭ îs la (saŭ în) recreațiune. Lucru care te recreĭază (care-țĭ place mult): acest cîntec e o recreațiune. – Și -áție și -áre.
19. [DOOM 3] recreație (desp. re-cre-a-ți-e) s. f., art. recreația (desp. -ți-a), g.-d. art. recreației; pl. recreații, art. recreațiile (desp. -ți-i-)
20. [DOOM 2] recreație (re-cre-a-ți-e) s. f., art. recreația (-ți-a), g.-d. art. recreației; pl. recreații, art. recreațiile (-ți-i-)
21. [MDO] recreație (e-a)
22. [IVO-III] recreație, -ției gen. a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL