1. [DEX '09] RECONSTRUIRE, reconstruiri, s. f. Acțiunea de a reconstrui și rezultatul ei. – V. reconstrui.
2. [MDA2] reconstruire sf [At: BARCIANU / Pl: ~ri / E: reconstrui] 1-2 Construire (1-2) din nou. 3 (Lin) Reconstrucție (4).
3. [DLRLC] RECONSTRUIRE, reconstruiri, s. f. Acțiunea de a reconstrui și rezultatul ei. Reconstruirea unei șosele. ♦ (Lingv.) Reconstrucție. Se cunosc numeroase cazuri de etimologii sigure... obținute prin reconstruirea unui tip neatestat. GRAUR, S. L. 164.
4. [DN] RECONSTRUIRE s.f. Acțiunea de a reconstrui și rezultatul ei. ♦ (Lingv.) Reconstituire. [< reconstrui].
5. [DEX '09] RECONSTRUI, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.
6. [MDA2] reconstrucțiune sf vz reconstrucție
7. [MDA2] reconstrui vt [At: ȘĂINEANU / Pzi: ~esc / E: fr reconstruire] 1-2 A construi (1-2) din nou. 3 A reface, în forma originară, un edificiu, o operă de artă etc. pe bază de fragmente sau documente. 4 (Lin) A stabili, cu ajutorul comparației, forma unui cuvânt neatestat dintr-o fază mai veche a unei limbi, pe baza legilor de corespondență fonetică. 5 (Pex) A reconstitui (6) o limbă.
8. [DLRLC] RECONSTRUI, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A stabili forma aproximativă a unui cuvînt neatestat dintr-o limbă, pe baza legilor de corespondență fonetică. El a combătut în mai multe rînduri... pe savanții care reconstruiau cuvinte latine vulgare, cînd graiurile franțuzești puteau oferi explicații pentru cele mai multe probleme etimologice. GRAUR, S. L. 166. ♦ (Poetic) A reconstitui. Dorința mea Din amintiri, din resturi, Să te reconstruiască-ar vrea. CAMIL PETRESCU, V. 92. Urmam deci mai departe să reconstruiesc lanțul impresiilor mele încă fierbinți. CARAGIALE, O. VII 525.
9. [DN] RECONSTRUI vb. IV. tr. A construi din nou; a reface pe baze noi. ♦ (Fig.) A reconstitui. [P.i. -iesc, conj. -iască. / cf. fr. reconstruire].
10. [MDN '00] RECONSTRUI vb. tr. 1. a construi din nou, a reclădi. ◊ a reconstitui. 2. (lingv.) a stabili forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă pe baza legilor de corespondență fonetică; a reconstitui (2) o limbă. (< fr. reconstruire)
11. [Șăineanu, ed. VI] reconstruì v. a construi pentru a doua oară.
12. [Scriban] *reconstrucțiúne f. (re- și constr-). Acțiunea de a reconstrui. Zidire reconstruită. – Și -úcție și -uíre.
13. [Scriban] *reconstruĭésc v. tr. (re- și constr-, după fr. reconstruire). Construĭesc ĭar, vorbind de zidirĭ.
14. [DOOM 3] reconstruire s. f., g.-d. art. reconstruirii; pl. reconstruiri
15. [DOOM 2] reconstruire s. f., g.-d. art. reconstruirii; pl. reconstruiri
16. [DOOM 3] reconstrui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiesc, 3 sg. reconstruiește, imperf. 1 reconstruiam; conj. prez. 1 sg. să reconstruiesc, 3 să reconstruiască
17. [DOOM 2] reconstrui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiesc, imperf. 3 sg. reconstruia; conj. prez. 3 să reconstruiască
18. [MDO] reconstrui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiesc, conj. reconstruiască)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL