1. [MDA2] reconstituit, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: reconstitui] 1 (D. un întreg) Refăcut din elementele componente. 2 (D. edificii, opere de artă etc.) Refăcut, în forma originară, pe bază de fragmente sau de documente. 3 (Fig) Evocat (1).
2. [DEX '09] RECONSTITUI, reconstitui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.
3. [MDA2] reconstitua v vz reconstitui
4. [MDA2] reconstitui vt [At: HASDEU, I. V. 229 / V: (înv) ~ua / Pzi: reconstitui / S și: să reconstituiesc / E: fr reconstituer] 1 A reface un întreg Si: a recompune, a întregi. 2 A reface în forma originară un edificiu, o operă de artă etc. pe bază de fragmente sau de documente. 3 (Fig) A readuce în conștiință fapte, evenimente etc. trecute. 4 (Fig) A reface din memorie. 5 A zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru. 6 (Lin) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite Si: a reconstrui (4). 7 (Jur) A stabili la fața locului împrejurările în care s-a petrecut o infracțiune.
5. [DLRLC] RECONSTITUI, reconstitui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un întreg (din părțile în care a fost desfăcut); a recompune, a reîntregi. Ne căutăm oamenii și din mers ne reconstituim unitățile. CAMIL PETRESCU, U. N. 392. ◊ Refl. pas. Cu greutate s-au putut reconstitui incomplet trei trupuri diforme, oribil sfîșiate. BART, S. M. 75. ♦ A reface din memorie; a readuce în memorie, a evoca. Matei reconstituia în fraze scurte, mormăite și destul de înțelese, o întîmplare dramatică de pe drumurile de munte. SADOVEANU, O. VIII 73. Începusem să caut... să-mi reconstitui întrebătoarea ființă sufletească a omului care influențase... întreg destinul vieții mele. CAMIL PETRESCU, U. N. 47. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. (Tehn.) A reface, fără modificări, un edificiu sau o operă de artă, în mărimea reală, în desen sau în plan, pe bază de fragmente sau de documente.
6. [DN] RECONSTITUI vb. IV. tr. 1. A constitui din nou, a recompune. ♦ (Lingv.) A stabili forma aproximativă a unui cuvînt neatestat dintr-o limbă pe baza legilor de corespondență fonetică. 2. A restabili un fapt așa cum a fost. ♦ A stabili la fața locului împrejurările în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface un edificiu, o operă de artă pe bază de fragmente sau de documente. [Pron. -tu-i, p. i. reconstitui, 3,6 -ie. / cf. fr. reconstituer].
7. [MDN '00] RECONSTITUI vb. tr. 1. a constitui din nou, a recompune. ◊ a reface un edificiu, o operă de artă etc. pe bază de fragmente sau de documente; a reconstrui. ◊ (fig.) a readuce în conștiință fapte, evenimente etc. trecute; a evoca. 2. a reconstrui (2). 3. a restabili un fapt așa cum a fost. ◊ (jur.) a stabili la fața locului împrejurările în care s-a petrecut o infracțiune. (< fr. reconstituer)
8. [Șăineanu, ed. VI] reconstituì v. a constitui din nou.
9. [Scriban] *reconstituĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (re- și constituĭ, după fr. reconstituer). Fac cum era în ainte, restabilesc, vorbind de lucrurĭ: a reconstitui un oraș dărămat, o societate.
10. [DOOM 3] reconstitui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. reconstitui, 3 reconstituie, imperf. 1 reconstituiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să reconstitui, 3 să reconstituie
11. [DOOM 2] reconstitui (a ~) vb., ind. prez. 3 reconstituie, imperf. 3 sg. reconstituia; conj. prez. 3 să reconstituie
12. [MDO] reconstitui (ind. prez. 1 sg. reconstitui, 3 sg. și pl. reconstituie)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL