1. [DEX '09] RECONDIȚIONARE, recondiționări, s. f. Acțiunea de a recondiționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. recondiționa.
2. [MDA2] recondiționare sf [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 4 832 / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: recondiționa] 1 Readucere (a unui utilaj, vehicul etc.) în stare de funcționare. 2 (Pex) Reparare (1) (a unui obiect de uz curent).
3. [DLRLC] RECONDIȚIONARE, recondiționări, s. f. Acțiunea de a recondiționa și rezultatul ei.
4. [DN] RECONDIȚIONARE s.f. Acțiunea de a recondiționa și rezultatul ei; reparare, renovare. [< recondiționa].
5. [DEX '09] RECONDIȚIONA, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.
6. [MDA2] recondiționa vt [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 4 854 / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: re1- + condiționa] 1 (Teh) A readuce (un utilaj, un vehicul etc.) în stare de funcționare. 2 (Pex) A repara (un obiect de uz curent).
7. [DEX '98] RECONDIȚIONA, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Re1- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.
8. [DLRLC] RECONDIȚIONA, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A restabili caracteristicile de funcționare și dimensiunile inițiale ale unui sistem tehnic care a fost uzat sau deteriorat, pentru ca acesta să poată fi folosit din nou. Piese uzate recondiționate.
9. [DN] RECONDIȚIONA vb. I. tr. A readuce în stare bună, a repara, a renova. [Pron. -ți-o-. / < fr. reconditionner].
10. [MDN '00] RECONDIȚIONA vb. tr. a readuce (un utilaj, un vehicul etc.) în stare de funcționare, a repara. (< fr. reconditionner)
11. [DOOM 3] recondiționare (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. recondiționării; pl. recondiționări
12. [DOOM 2] recondiționare (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recondiționării; pl. recondiționări
13. [DOOM 3] recondiționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. recondiționez, 3 recondiționează; conj. prez. 1 sg. să recondiționez, 3 să recondiționeze
14. [DOOM 2] recondiționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționează
15. [DE] RECONDIȚIONÁRE (< recondiționa) s. f. Restabilire a caracteristicilor constructive sau funcționale ale unui sistem tehnic (ex. utilaj, vehicul, unealtă) sau ale unui obiect de uz curent uzat sau deteriorat, pentru ca acesta să poată fi din nou utilizat în condițiile de funcționare inițiale sau apropiate de acestea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL