1. [DEX '09] RECOMPUNE, recompun, vb. III. Tranz. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. – Pref. re- + compune (după fr. recomposer).
2. [MDA2] recompune vt [At: ASACHI, E. I, 73/11 / Pzi: recompun / E: re1- + compune] A reconstitui un obiect, structură etc. din elementele în care a fost descompus.
3. [DEX '98] RECOMPUNE, recompun, vb. III. Tranz. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. – Re1- + compune (după fr. recomposer).
4. [DLRLC] RECOMPUNE, recompun, vb. III. Tranz. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. Aprinse becurile de diferite culori, ca să recompună lumina naturală a zilei și se retrase după vitrina de cristal. C. PETRESCU, A. 325.
5. [DN] RECOMPUNE vb. III. tr. A compune la loc, din nou. [P.i. recompun. / < re- + compune, după fr. recomposer].
6. [MDN '00] RECOMPUNE vb. tr. a compune din nou, a reface. (după fr. recomposer)
7. [Scriban] *recompún, -pús, a -púne v. tr. (re- și compun, după fr. recomposer). Compun ĭar.
8. [DOOM 3] recompune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompun, 2 sg. recompui, 3 sg. recompune, perf. s. 1 sg. recompusei, 1 pl. recompuserăm, m.m.c.p. 1 pl. recompuseserăm; conj. prez. 1 sg. să recompun, 3 să recompună; ger. recompunând; part. recompus
9. [DOOM 2] recompune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompun; conj. prez. 3 să recompună; ger. recompunând
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL