1. [DEX '09] RECOMPOZIȚIE, recompoziții, s. f. Recompunere; reconstituire a unui lucru. – Din fr. recomposition.
2. [MDA2] recompoziție sf [At: MARIN, F. 455/33 / V: ~iune / S și: ~osi~ / Pl: ~ii / E: fr recomposition] (Înv) Recompunere.
3. [DLRLC] RECOMPOZIȚIE, recompoziții, s. f. Recompunere.
4. [DN] RECOMPOZIȚIE s.f. Recompunere; reconstituire a unui lucru. [< fr. recomposition].
5. [MDN '00] RECOMPOZIȚIE s. f. recompunere; reconstituire a unui lucru. (< fr. recomposition)
6. [MDA2] recompozițiune sf vz recompoziție
7. [Scriban] *recompozițiúne f. (re- și comp-). Acțiunea de a recompune. Lucru recompus. – Și -íție și recompúnere.
8. [DOOM 3] recompoziție (desp. -ți-e) s. f., art. recompoziția (desp. -ți-a), g.-d. art. recompoziției; pl. recompoziții, art. recompozițiile (desp. -ți-i-)
9. [DOOM 2] recompoziție (-ți-e) s. f., art. recompoziția (-ți-a), g.-d. art. recompoziției; pl. recompoziții, art. recompozițiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL