Definiție și ce înseamnă recluzie

1. [DEX '09] RECLUZIUNE, recluziuni, s. f. (Jur.; ieșit din uz) Pedeapsă privativă de libertate. ♦ (Livr.) Izolare, solitudine. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. réclusion.

2. [MDA2] recluziune sf [At: BARASCH, I, 192/4 / V: (rar) ~ie / S și: ~usi~ / E: fr reclusion] 1 (Jur) Pedeapsă privativă de libertate, aplicată pentru crime. 2 (Liv) Izolare. 3 Stare a celui care trăiește izolat.

3. [DEX '98] RECLUZIUNE, recluziuni, s. f. (Jur.; ieșit din uz) Pedeapsă privativă de libertate prevăzută pentru anumite infracțiuni calificate drept crime. ♦ (Livr.) Izolare, solitudine. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. réclusion.

4. [DLRLC] RECLUZIUNE, recluziuni, s. f. (În vechiul cod penal) Pedeapsă criminală care constă în închidere într-un penitenciar și supunere la diferite munci; închisoare. (Atestat în forma recluzie) Ispășiseră cîte opt ani recluzie pentru că în 1907 se sculaseră împotriva moșierilor. I. BOTEZ, ȘC. 76. ◊ Fig. Mirosul foilor de dafin... se răspîndi puternic și plăcut și muri în aer, după șaptesprezece veacuri de recluziune. GALACTION, O. I 120. – Variantă: recluzie s. f.

5. [DN] RECLUZIUNE s.f. 1. (În trecut) Pedeapsă de drept comun, constînd în pierderea libertății și supunerea la muncă. 2. (Liv.) Starea cuiva care trăiește singur, retras de lume; schimnicie. [Var. recluzie s.f. / cf. fr. réclusion, lat. reclusio].

6. [MDN '00] RECLUZIUNE s. f. 1. (în trecut) pedeapsă privativă de libertate, aplicată pentru crime; închisoare. 2. izolare, solitudine. (< fr. réclusion)

7. [Șăineanu, ed. VI] recluziune f. pedeapsă aflictivă și infamantă impusă celor închiși (dela 5-10 ani) într’un penitenciar: durata recluziunii e minimum cinci și maximum de zece ani.

8. [Scriban] *recluziúne f. (lat. reclúsio, -ónis; fr. réclusion. V. con-cluziune). Jur. Pedeapsă aflictivă și infamantă (de la 5 la 10 anĭ) care consistă în închisoare la penitenciar. Durata acesteĭ pedepse.

9. [DLRLC] RECLUZIE s. f. v. recluziune.

10. [DN] RECLUZIE s.f. v. recluziune.

11. [DOOM 3] recluziune (desp. re-clu-zi-u-) s. f., g.-d. art. recluzițunii; pl. recluziuni

12. [DOOM 2] recluziune (re-clu-zi-u-) s. f., g.-d. art. recluziunii; pl. recluziuni

13. [MDO] recluziune (i-u)

14. [IVO-III] recluziune.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro