1. [DEX '09] RECLAMARE s. f. (Rar) Reclamație. – V. reclama.
2. [MDA2] reclamare sf [At: POLIZU / Pl: ~mări / E: reclama] (Înv) Reclamație (1).
3. [DEX '98] RECLAMARE s. f. (Înv.) Reclamație. – V. reclama.
4. [DLRLC] RECLAMARE s. f. Acțiunea de a (se) reclama și rezultatul ei; reclamație. Am făcut... reclamare la înalta Poartă despre călcarea făcută pămîntului romînesc. I. IONESCU, M. 22.
5. [DEX '09] LĂCRĂMA2 vb. I v. reclama.
6. [DEX '09] RECLAMA, reclam, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrăma vb. I] – Din fr. réclamer.
7. [MDA2] lăcrăma1 v vz reclama
8. [MDA2] lăcrămare1 sf vz reclamare
9. [MDA2] reclama [At: DESEN ARH. 6/28 / V: (îvr) ~lema, (pop) lăcrăma / Pzi: reclam, (rar) ~mez / E: fr réclamer] 1 vta A pretinde ceva (în baza unui drept) Si: a revendica. 2 vt A chema (10) (cu insistență). 3 vt (Fig) A necesita. 4-5 vit A face o reclamație contra cuiva. 6 vt (Înv) A protesta. 7 vr (Urmat de determinări în cazul dativ sau introduse prin prepoziția „de la” sau „din”) A se declara înrudit cu... sau descendent din... 8 vt (Udp „de”) A se declara ca fiind...
10. [MDA2] reclema v vz reclama
11. [DLRLC] RECLAMA, reclam, vb. I. 1. Tranz. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. Ce reclami de la prevenit? CARAGIALE, M. 304. Am să-i reclam pur și simplu banii ce s-a angajat a-mi numera din partea lui Hepytes. ALECSANDRI, S. 167. Astăzi nu e destul ca o nație să-și aibă un loc pe harta lumii sau să-și reclame acest loc și libertatea sa în numele suvenirelor istorice... trebuie însă ca ea să poată dovedi folosul ce a adus și poate aduce lumii. BĂLCESCU, O. II 11. ♦ Intranz. (Învechit) A protesta. Același respect nu va opri glasul țării de a se ridica către dvs. și de a reclama contra votului dat de Comisiunea Centrală. KOGĂLNICEANU, S. A. 133. 2. Tranz. Fig. A face necesar, a necesita, a cere. Numai versurile de mai multe silabe o reclamă, dar, precum am spus-o, paza cezurei este lăsată... la bunul gust al poetului. MACEDONSKI, O. IV 41. Ți-oi trimite în locu-i un «proverb» și un «episod interesant» extras din romanul Dridri – care nu va reclama mult spațiu în foaie. ALECSANDRI, S. 44. Nici o chestiune în hotărîrea ei nu reclamă mai mult patriotism, înțelepciune, dreptate și abnegație totodată decît marea reformă ce sîntem chemați de a face. KOGĂLNICEANU, S. A. 113. 3. Tranz. A face o reclamație împotriva cuiva, a denunța pe cineva, a se plînge contra cuiva (în fața justiției sau a altei autorități); a pîrî. A reclama pe cineva la tribunal. ◊ Intranz. (Învechit, construit cu prep. «asupra») Sînt sigur că sînții toți asupră-ți au reclamat. ALEXANDRESCU, M. 238. Un sărman poet odată-a reclamat Asupra unui om prostuț dar prea bogat. DONICI, F. 81. 4. Refl. (Franțuzism rar) A se da drept, a se prezenta. Cei cari se reclamau de la mișcarea lui Heliade, precum și cei cari se reclamau de la cea a lui Asachi. MACEDONSKI, O. IV 119.
12. [DN] RECLAMA vb. I. tr. 1. A cere, a pretinde insistent ceva (pe baza unui drept); a revendica. ♦ A necesita, a impune. 2. A pîrî, a denunța, a face o reclamație contra cuiva. [P.i. reclam. / < fr. réclamer, cf. lat. reclamare].
13. [MDN '00] RECLAMA vb. tr. 1. a cere, a pretinde insistent ceva (pe baza unui drept); a revendica. 2. (fig.) a face necesar, a necesita; a impune. 3. a pârî, a denunța, a face o reclamație contra cuiva. (< fr. réclamer, germ. Reklame)
14. [Șăineanu, ed. VI] reclamà v. 1. a cere cu stăruință ca ceva cuvenit: a reclama prețul muncii; 2. a avea trebuință de: sănătatea reclamă cruțare; 3. a protesta: a reclama încontra unei nedreptăți.
15. [Scriban] *reclám, a -á v. tr. (lat. reclamare, a striga. V. re-chem, a-clam). Cer cu insistență, revindic: a reclama un drept, o datorie neplătită, o vită pripășită. Cer, am nevoĭe de, exig: grădina reclamă multă îngrijire. Denunț, pîrăsc, mă plîng contra: l-aŭ reclamat la poliție. V. intr. Mă plîng, protestez: toțĭ aŭ reclamat contra luĭ.
16. [DOOM 3] reclamare (desp. re-cla-) s. f., g.-d. art. reclamării
17. [DOOM 2] reclamare (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclamării
18. [DOOM 3] reclama (a ~) (desp. -cla-) vb., ind. prez. 1 sg. reclam, 3 reclamă; conj. prez. 1 sg. să reclam, 3 să reclame
19. [DOOM 2] reclama (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclamă
20. [IVO-III] reclam, -mat prt.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL