1. [DEX '09] RECLAMAGIU1, reclamagii, s. m. (Fam.) Persoană care face reclamații nefondate, neserioase, care are mania de a reclama (2). – Reclama + suf. -giu.
2. [DEX '09] RECLAMAGIU2, reclamagii, s. m. (Fam.) Persoană care își face reclamă, publicitate; lăudăros. – Reclamă + suf. -agiu.
3. [MDA2] reclamagiu1 sm [At: DL / Pl: ~ii / E: reclama + -giu] (Fam) Persoană care obișnuiește să facă reclamații (2) neîntemeiate.
4. [MDA2] reclamagiu2 sm [At: DL / Pl: ~ii / E: reclamă + -(a)giu] (Fam; șdp) Persoană care își face multă publicitate.
5. [DLRLC] RECLAMAGIU, reclamagii, s. m. 1. (Familiar) Persoană care face reclamații neserioase. 2. Cel care caută să-și facă multă reclamă, multă publicitate, cel care face mult zgomot în jurul persoanei sale; lăudăros.
6. [Scriban] *reclamagíŭ, -gĭoáĭcă s. (d. reclamă cu suf. turcesc -giŭ). Fam. Persoană care-șĭ face prea multă reclamă, care-șĭ trîmbițează meritele reale saŭ presupuse.
7. [DOOM 3] reclamagiu (fam.) (desp. re-cla-) s. m., art. reclamagiul; pl. reclamagii, art. reclamagiii (desp. -gi-ii)
8. [DOOM 2] reclamagiu (fam.) (re-cla-) s. m., art. reclamagiul; pl. reclamagii, art. reclamagiii (-gi-ii)
9. [Argou] reclamagiu, reclamagii s. m. 1. persoană care face reclamații fără un motiv serios, care are mania de a reclama 2. lăudăros, persoană care își face singură reclamă / publicitate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL