1. [DEX '09] RECITANT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.
2. [MDA2] recitant, ~ă [At: DN2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr récitant] 1 a (D. voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2 smf Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, execută recitative.
3. [DN] RECITANT, -Ă adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. // s.m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, cîntă recitative. [< fr. récitant].
4. [MDN '00] RECITANT, -Ă I. adj. (despre voci, instrumente) care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. II. s. m. solist care, într-un oratoriu sau într-o cantată, cântă recitative. (< fr. récitant)
5. [DOOM 3] recitant adj. m., s. m., pl. recitanți; f. recitantă, pl. recitante
6. [DOOM 2] recitant2 s. m., pl. recitanți
7. [DOOM 2] recitant1 adj. m., pl. recitanți; f. recitantă, pl. recitante
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL