1. [DEX '09] RECIRCULARE s. f. (Tehn.) 1. Reintroducere a unui material sau a unei substanțe în ciclul de fabricație, în scopul îmbunătățirii unor parametri ai producției. 2. Recirculație. – V. recircula.
2. [MDA2] recirculare sf [At: LTR2 / Pl: ~lări / E: re1- + circulare] 1 Reintroducere a unui material, a unei substanțe în ciclul de fabricație, în scopul îmbunătățirii unor parametri ai producției. 2-3 Recirculație (1-2).
3. [DEX '98] RECIRCULARE, recirculări, s. f. (Tehn.) 1. Reintroducere a unui material sau a unei substanțe în ciclul de fabricație, în scopul îmbunătățirii unor parametri ai producției. 2. Recirculație. – V. recircula.
4. [DN] RECIRCULARE s.f. Recirculație. [< re- + circulare].
5. [DEX '09] RECIRCULA, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Pref. re- + circula (după fr. récirculer).
6. [MDA2] recircula vt [At: DEX2 / Pzi: recircul / E: re1- + circula, după fr récirculer] 1-3 A face să intre într-un proces de recirculare (1-3).
7. [DEX '98] RECIRCULA, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Re1- + circula (după fr. récirculer).
8. [MDN '00] RECIRCULA vb. tr. a face să intre într-un proces de circulație. (< fr. récirculer)
9. [DOOM 3] recirculare s. f., g.-d. art. recirculării
10. [DOOM 2] recirculare s. f., g.-d. art. recirculării
11. [DOOM 3] recircula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recircul, 3 recirculă; conj. prez. 1 sg. să recircul, 3 să recircule
12. [DOOM 2] *recircula (a ~) vb., ind. prez. 3 recirculă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL