1. [DEX '09] RECIPIENDAR, -Ă, recipiendari, s. m. și f. (Înv.) Persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită: p. ext. persoană desemnată pentru un titlu, o funcție etc. [Pr.: -pi-en-] – Din fr. récipiendaire.
2. [MDA2] recipiendar smf [At: GHICA, S. 164 / P: ~pi-en~ / Pl: ~i, ~e / E: fr recipiendaire] (Înv) 1 Persoană care urmează să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită. 2 (Pex) Persoană desemnată pentru un titlu, pentru o funcție.
3. [DLRLC] RECIPIENDAR, -Ă, recipiendari, -e, s. m. și f. (Învechit) Persoană care urmează să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită; p. ext. persoană care urmează să primească un titlu, o funcție etc. Într-o zi, fiind de rînd la esamenele de bacalaureat, vede numele familiei ofițerului de la Izlaz pe lista candidaților și, cînd se înfățișează recipiendarul, îl întreabă dacă cunoaște un ofițer cu același nume. GHICA, S. 164.
4. [Șăineanu, ed. VI] recipiendar m. cel primit solemn într’o societate.
5. [Scriban] *recipiendár, -ă s. (lat. recipiendus, care trebuĭe primit, d. recipere, a primi. V. rețetă). Rar. Persoană care trebuĭe să fie primită solemn într’o societate: discursu recipiendaruluĭ la Academie.
6. [DOOM 3] recipiendar (înv.) (desp. -pi-en-) s. m., pl. recipiendari
7. [DOOM 2] recipiendar (înv.) (-pi-en-) s. m., pl. recipiendari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL