1. [DEX '09] RECHIZIȚIONARE, rechiziționări, s. f. Acțiunea de a rechiziționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. rechiziționa.
2. [MDA2] rechiziționare sf [At: ALEXI, W. / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: rechiziționa] 1 Luare prin rechiziție (1). 2 Supunere la rechițizie (1).
3. [DLRLC] RECHIZIȚIONARE, rechiziționări, s. f. Acțiunea de a rechiziționa.
4. [DN] RECHIZIȚIONARE s.f. Acțiunea de a rechiziționa și rezultatul ei. [Pron. -ți-o-. / < rechiziționa].
5. [DEX '09] RECHIZIȚIONA, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.
6. [MDA2] rechiziționa vt [At: N. A. BOGDAN, C. M. 117 / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr requisitionner] 1 A face rechiziție (1). A lua prin rechiziție (1). 3 A supune rechiziției (1).
7. [DLRLC] RECHIZIȚIONA, rechiziționez, vb. I. Tranz. A lua prin rechiziție, a supune rechiziției.
8. [DN] RECHIZIȚIONA vb. I. tr. A lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pron. -ți-o-. / < fr. réquisitionner, cf. lat. requirere – a cere].
9. [MDN '00] RECHIZIȚIONA vb. tr. a supune rechiziției. (< fr. réquisitionner)
10. [DOOM 3] rechiziționare (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. rechiziționării; pl. rechiziționări
11. [DOOM 2] rechiziționare (-ți-o-) s. f., g.-d. art. rechiziționării; pl. rechiziționări
12. [DOOM 3] rechiziționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. rechiziționez, 3 rechiziționează; conj. prez. 1 sg. să rechiziționez, 3 să rechiziționeze
13. [DOOM 2] rechiziționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 rechiziționează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL