1. [MDA2] rechemat, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I, 225 / Pl: ~ați, ~e / E: rechema] 1 Care a fost chemat (1) înapoi. 2 (Spc; d. ambasadori, miniștri etc.) Care a fost revocat din funcție.
2. [DEX '09] RECHEMA, rechem, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. ♦ A revoca din funcție un ambasador, un ministru, chemându-l înapoi în țară. – Pref. re- + chema.
3. [MDA2] rechema1 [At: ASACHI, S. L. I, 139 / Pzi: rechem / E: re1- + chema, după fr rappeler] 1 vt A chema (4) înapoi. 2 vt A chema (4) din nou. 3 vt (Fig; rar) A trezi (la realitate). 4 vt A revoca un ambasador, un ministru plenipotențiar etc. din postul încredințat, chemându-l înapoi în țară. 5-6 vtr A (-și) reaminti o imagine, un fapt trecut etc.
4. [MDA2] rechema2 vti [At: CR (1831), 552/10 / Pzi: rechem / E: după fr réclamer] (Înv) 1-2 A pretinde (un drept).
5. [DEX '98] RECHEMA, rechem, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. – Re1- + chema.
6. [DLRLC] RECHEMA, rechem, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. Am lăsat deschis larg fereastra, încercînd să adorm și să rechem visul meu. ANGHEL, PR. 7. Din tronul lui de piatră bătrînul preot vede Și-n vînturi el ridică adîncul glas de-aramă, Pe soare să-l oprească el noaptea o recheamă. EMINESCU, O. I 98. ◊ A rechema un ambasador, un ministru plenipotențiar = a revoca un ambasador, un ministru plenipotențiar din postul încredințat chemîndu-l înapoi în țară. ◊ Fig. O de-ai putea să mai rechemi La poarta ta acele vremi de trai patriarhal. IOSIF, PATR. 7. ♦ (Cu privire la un fapt trecut, o imagine etc., uneori determinat prin «în minte») A evoca. Am rechemat conacul nașilor... în schița mea «Bujorii». GALACTION, O. I 10. De cîte ori de-atuncea, timpul cel de altădată Nu l-am rechemat în minte să-mi revăd copilăria. MACEDONSKI, O. I 10. Parcă ei, din vremuri, un vis amar recheamă, Se măsură cu gîndul, se-nfioară, de teamă. COȘBUC, P. II 203. ♦ Fig. (Neobișnuit, cu privire la o persoană) A trezi (la realitate); a dezmetici. Respectul și încrederea acestor oameni simpli, față de soțul lor de primejdie, rechemară și precizară pe preot. GALACTION, O. I 187.
7. [Șăineanu, ed. VI] rechemà v. 1. a chema din nou; 2. a face să revie un ambasador.
8. [Scriban] *rechém, a -á v. tr. (d. chem. V. reclam. Se conj. ca chem). Chem ĭar. Chem înapoĭ, vorbind de un funcționar trimes peste hotar: a rechema un ambasador. Fig. Aduc aminte (fr. rappeler): a rechema trecutu. V. revoc.
9. [DOOM 3] rechema (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rechem, 3 recheamă; conj. prez. 1 sg. să rechem, 3 să recheme; imper. 2 sg. afirm. recheamă
10. [DOOM 2] rechema (a ~) vb., ind. prez. 3 recheamă; conj. prez. 3 să recheme
11. [MDO] rechema (ind. prez. 3 sg. și pl. recheamă)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL