1. [MDA2] recerut, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. III, 231 / Pl: ~uți, ~e / E: recere] (Rar) 1-4 Cerut (5-8) cu stăruință. 5 Necesar.
2. [DAR] recerut, -ă, receruți, -te, adj. (înv.) trebuincios, necesar, solicitat.[1]
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL