1. [DEX '09] RECEPTACUL, receptacule, s. n. Porțiune terminală a axului floral, care, de obicei, este mai îngroșată, formând partea susținătoare a florii, și care adesea se prelungește, alcătuind pedunculul floral. [Var.: receptacol s. n.] – Din fr. réceptacle, lat. receptaculum.
2. [MDA2] receptacul sn [At: CAIET, 79v/15 / V: ~col, (înv) ~clu / Pl: ~e / E: fr réceptacle, lat receptaculum] 1 (Bot) Porțiune dilatată a pedunculului pe care se inserează florile. 2 (Rar) Loc ferit. 3 Loc unde se adună, se păstrează, se înmagazinează ceva.
3. [DLRLC] RECEPTACUL, receptacule, s. n. 1. Parte superioară, lărgită, a pedunculului unei flori, pe care se inserează organele acesteia (sepale, petale, stamine și carpele). (În forma receptaclu) Carpele numeroase dispuse în vîrf pe un receptaclu convex, mai mult sau mai puțin cărnos. NEGRUZZI, S. I 103. 2. (Neobișnuit) Locul unde se adună ceva. (În forma receptacol) După patru ani de învățătură, după ce copilul fraged și-a pregătit astfel creierul pentru a fi receptacolul unor fapte și date disparate, el intră în liceu. GHEREA, ST. CR. II 340. – Variante: receptaclu, receptacol s. n.
4. [DN] RECEPTACUL s.n. 1. Partea superioară lărgită a pedunculului floral al unei plante, unde se inserează organele de reproducere ale acesteia. 2. Formație anatomică care primește sau conține ceva. ♦ (Fig.) Loc unde se adună, se înmagazinează ceva. [Pl. -le, (s.m.) -li, var. receptacol s.n. / < lat. receptaculum, cf. fr. réceptacle].
5. [MDN '00] RECEPTACUL s. n. 1. partea terminală, lărgită, a pedunculului floral, unde se inserează organele de reproducere. 2. formație anatomică care primește sau conține ceva. 3. (și fig.) loc unde se adună, se înmagazinează ceva. (< fr. réceptacle, lat. receptaculum)
6. [Șăineanu, ed. VI] receptacul n. Bot. fundul potirului unei flori.
7. [Scriban] *receptácul n., pl. e (lat. receptáculum, d. recípere, a primi. V. în-cep, rețetă). Loc de adunare, de scurgere: marea e receptaculu tuturor apelor, vîna cavă e principalu receptacul al sîngeluĭ. Fig. Iron. Partiduluĭ e receptaculu tuturor șarlatanilor. Bot. Fundu caliceluĭ.
8. [DEX '09] RECEPTACOL s. n. v. receptacul.
9. [MDA2] receptaclu sn vz receptacul
10. [MDA2] receptacol sn vz receptacul
11. [DLRLC] RECEPTACLU s. n. v. receptacul.
12. [DN] RECEPTACOL s.n. v. receptacul.
13. [DOOM 3] receptacul s. n., pl. receptacule
14. [DOOM 2] receptacul s. n., pl. receptacule
15. [IVO-III] receptacul.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL