1. [DEX '09] REBELIUNE, rebeliuni, s. f. Răzvrătire, revoltă care constă în acte de violență sau de amenințare cu forța îndreptate împotriva organelor puterii de stat ale administrației de stat ori ale reprezentanților acestora cu scopul de a împiedica în orice mod exercițiul liber al mandatului sau funcției lor. [Pr.: -li-u-] – Din fr. rébellion, germ. Rebellion.
2. [MDA2] rebeliune sf [At: BĂLCESCU, M.V. 57 / V: (îrg) ~ione / Pl: ~ni / E: fr rébellion, ger Rebellion, it ribellione] 1 Răscoală (1). 2 (Fig) Indignare.
3. [DEX '98] REBELIUNE, rebeliuni, s. f. Act de violență sau de amenințare gravă săvârșit față de un organ de stat sau de un reprezentant al lui, în scopul de a împiedica îndeplinirea atribuțiilor sale; p. ext. răzvrătire, revoltă. [Pr.: -li-u-] – Din fr. rébellion, germ. Rebellion.
4. [DLRLC] REBELIUNE, rebeliuni, s. f. Acțiune colectivă violentă împotriva unei autorități sau a unei ordini constituite; răzvrătire, revoltă. Uite-așa să te porți și tu, băiete, ca dînsul, nu să-mi umbli cu rebeliuni. REBREANU, R. I 141.
5. [DN] REBELIUNE s.f. Răzvrătire, revoltă. [Pl. -ni. / cf. fr. rébellion, germ. Rebellion, it. rebelione].
6. [MDN '00] REBELIUNE s. f. răzvrătire prin acte de violență și de amenințare cu forța față de organele de stat. (< fr. rébellion, germ. Rebellion)
7. [Șăineanu, ed. VI] rebeliune f. răscoală, răsvrătire.
8. [Scriban] *rebeliúne f. (lat. rebéllio, -ónis). Răscoală, revoltă, răzvrătire, sedițiune, insurecțiune.
9. [MDA2] rebelione sf vz rebeliune
10. [DOOM 3] rebeliune (desp. -li-u-) s. f., g.-d. art. rebeliunii; pl. rebeliuni
11. [DOOM 2] rebeliune (-li-u-) s. f., g.-d. art. rebeliunii; pl. rebeliuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL