1. [MDA2] rebegire sf [At: POLIZU / E: rebegi] (Rar) 1-2 Rebegeală (1-2).
2. [DEX '09] REBEGI, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.
3. [MDA2] rebegi [At: POLIZU / V: (reg) ribigi, răbigi / Pzi: ~egesc / E: ns cf mg rebeg „tremură”] 1 vi A amorți de frig. 2 vi A se zgribuli. 3 vr (Reg; d. animale) A răci (17). 4 vr (Reg) A slăbi, arătând rău. 5 vr (Reg) A se rablagi (2).
4. [MDA2] ribigi v vz rebegi
5. [DLRLC] REBEGI, rebegesc, vb. IV. Intranz. (Uneori determinat prin «de frig») A amorți, a înlemni, a îngheța; a se zgribuli de frig. – Variantă: ribigi (ȘEZ. IV 128) vb. IV.
6. [DLRLC] RIBIGI vb. IV v. rebegi.
7. [Șăineanu, ed. VI] rebegì v. a înțepeni de frig, a amorți: barza de frig rebegită ISP. [Origină necunoscută].
8. [Scriban] rebegésc (mă) v. refl. (ung. rebegni și remegni, a te teme, a tremura). Fam. Amorțesc de frig, înțepenesc, mă îngurzesc: ce te-aĭ rebegit așa? Fig. Îmĭ ĭaŭ o înfățișare păcătoasă, sărăcăcĭoasă. – În nord ribe- și răbi-, în sud și răbe-: răbegit de frig (VR. 1920, 10, 517).
9. [DOOM 3] rebegi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegesc, 3 sg. rebegește, imperf. 1 rebegeam; conj. prez. 1 sg. să rebegesc, 3 să rebegească
10. [DOOM 2] rebegi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegesc, imperf. 3 sg. rebegea; conj. prez. 3 să rebegească
11. [DER] rebegi (rebegesc, rebegit), vb. – A amorți de frig, a se zgribuli, a se chirci. Origine incertă. Poate din mag. rebegni „a tremura” (Tiktin; Candrea). Der. din sl. zębsti „a îngheța” (Cihac, II, 311) nu este probabilă; cf. Byhan 341. Der. rebegeală, s. f. (frig).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL