1. [DEX '09] REBARBATIV, -Ă, rebarbativi, -e, adj. Cu aspect respingător, aspru, urât. ◊ Cuvânt rebarbativ = cuvânt neintegrabil într-o limbă. ♦ Care se împotrivește la ceva; refractar. – Din fr. rébarbatif.
2. [MDA2] rebarbativ, ~ă a [At: ȘĂINEANU / Pl: ~i, ~e / E: fr rébarbatif] 1 Cu aspect respingător. 2 Neplăcut. 3 (Îs) Cuvânt ~ Cuvânt neintegrabil într-o limbă. 4 (Fig) Care se împotrivește la ceva Si: refractar (3).
3. [DLRLC] REBARBATIV, -Ă, rebarbativi, -e, adj. (Livresc) Cu aspect aspru, respingător; displăcut.
4. [DN] REBARBATIV, -Ă adj. Respingător, urît, aspru (la înfățișare). ♦ (Fig.) Cuvînt rebarbativ = cuvînt cu aspect urît, complet străin pentru o limbă. [< fr. rébarbatif].
5. [MDN '00] REBARBATIV, -Ă adj. 1. cu aspect respingător, urât; aspru; neplăcut. 2. (fig.) care se împotrivește la ceva, refractar. (< fr. rébarbatif)
6. [Șăineanu, ed. VI] rebarbativ a. aspru și respingător (la înfățișare).
7. [DOOM 3] rebarbativ adj. m., pl. rebarbativi; f. rebarbativă, pl. rebarbative
8. [DOOM 2] rebarbativ adj. m., pl. rebarbativi; f. rebarbativă, pl. rebarbative
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL