1. [DEX '09] REAPĂREA, reapar, vb. II. Intranz. A apărea din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + apărea. Cf. fr. réapparaître.
2. [MDA2] reapare v vz reapărea
3. [MDA2] reapărea vi [At: EMINESCU, P. L. 65 / P: re-a~ / V: ~pare / Pzi: reapar / E: re1- + apărea] 1 A apărea din nou (pe neașteptate sau dintr-un loc ascuns). 2 A lua naștere din nou. 3 A se regenera (7). 4 (D. publicații) A apărea din nou (după o perioadă de întrerupere) Si: republicare. 5 A apărea din nou în gândul, în amintirea cuiva. 6 A se retipări.
4. [DEX '98] REAPĂREA, reapar, vb. II. Intranz. A apărea din nou. [Pr.: re-a-] – Re1- + apărea. Cf. fr. réapparaître.
5. [DLRLC] REAPĂREA, reapar, vb. II. Intranz. A apărea din nou. Cînd însă jos cad rupte d-un trăsnet în mînie, Ce șuierînd le arde cu groaznicul său jar, Nici ramure, nici frunze, pe el nu reapar. MACEDONSKI, O. I 256. O, dulce înger blînd, Cu ochi uimiți de mari, De ce mai reapari Să-ngreui al meu gînd? EMINESCU, O. IV 273.
6. [DN] REAPĂREA vb. II. intr. A apărea din nou. [P.i. reapar. / după fr. réapparaitre].
7. [MDN '00] REAPĂREA vb. intr. 1. a apărea din nou. 2. a se retipări. (după fr. réapparaître)
8. [Șăineanu, ed. VI] reapare v. a apare din nou.
9. [Scriban] *reapár, -părút, a -păreá v. intr. (re- și apar). Apar ĭar.
10. [DOOM 3] reapărea (a ~) (desp. re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reapar, 2 sg. reapari, 3 sg. reapare, viit. 1 sg. voi reapărea; conj. prez. 1 sg. să reapar, 3 să reapară; cond. prez. 1 sg. aș reapărea; imper. 2 sg. afirm. reapari; ger. reapărând; part. reapărut
11. [DOOM 2] reapărea (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reapar, 2 sg. reapari, 1 pl. reapărem; conj. prez. 3 să reapară; ger. reapărând; part. reapărut
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL