1. [DEX '09] READUCE, readuc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.
2. [MDA2] radduce v vz readuce
3. [MDA2] readuce vt [At: CORNEA, E. I, 203/51 / P: re-a~ / V: (nob) radd~ / Pzi: readuc / E: re1- + aduce] A aduce din nou la locul său în starea de mai înainte Si: (înv) a reduce (1).
4. [DEX '98] READUCE, readuc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Re1- + aduce.
5. [DLRLC] READUCE, readuc, vb. III. Tranz. A aduce din nou (la locul sau la starea de mai înainte); a aduce la loc. La țărm îl readuce luntrașul fără milă. MACEDONSKI, O. I 174. Dar atuncea greieri, șoareci, Cu ușor-măruntul mers, Readuc melancolia-mi, Iară ea se face vers. EMINESCU, O. I 106. – Pronunțat: re-a-.
6. [DN] READUCE vb. III tr. A aduce din nou la locul sau în starea dinainte. [< re- + aduce].
7. [MDN '00] READUCE vb. tr. a aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. (< re1- + aduce)
8. [Șăineanu, ed. VI] readuce v. a aduce la locul, la starea dinainte.
9. [Scriban] *readúc, -dús, a -dúce (ea 2 sil.) v. tr. (re- și aduc). Aduc ĭar.
10. [DOOM 3] readuce (a ~) (desp. re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readuc, 3 sg. readuce, perf. s. 1 sg. readusei, 1 pl. readuserăm, m.m.c.p. 1 pl. readuseserăm; conj. prez. 1 sg. să readuc, 3 să readucă; imper. 2 sg. afirm. readu; ger. readucând; part. readus
11. [DOOM 2] readuce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readuc, imperf. 3 sg. readucea; imper. 2 sg. readu, neg. nu readuce; part. readus
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL