1. [DEX '09] RAȘCHETARE, rașchetări, s. f. Acțiunea de a rașcheta și rezultatul ei. – V. rașcheta.
2. [MDA2] rașchetare sf [At: LTR2 / Pl: ~tări / E: rașcheta] 1 Curățare de vopsea sau de rugină a unei suprafețe metalice, cu ajutorul rașchetei (1). 2 Răzuire a parchetului. 3 Netezire a unei tencuieli cu ajutorul rașchetei (3).
3. [DN] RAȘCHETARE s.f. Acțiunea de a rașcheta și rezultatul ei. [< rașcheta].
4. [DEX '09] RAȘCHETA, rașchetez, vb. I. Tranz. 1. A curăța de vopsea sau de rugină o piesă de metal sau un vas, cu ajutorul rașchetei (1). 2. A netezi cu rașcheta (2) o tencuială. 3. A rade parchetul cu rașcheta (4), pentru a-l curăța. – Din rașchetă.
5. [MDA2] rașcheta vt [At: DM / Pzi: ~tez / E: rașchetă] 1 A curăța de vopsea sau de rugină o suprafață metalică, cu ajutorul rașchetei (1). 2 A răzui parchetul. 3 A netezi cu rașcheta (3) o tencuială.
6. [DN] RAȘCHETA vb. I. tr. A curăța o piesă metalică, un parchet cu rașcheta. ♦ A freca o tencuială cu rașcheta pentru a-i da un aspect neted. [< rașchetă].
7. [MDN '00] RAȘCHETA vb. tr. 1. a curăța o piesă metalică, un parchet etc. cu ajutorul rașchetei. 2. a netezi cu rașcheta (2) o tencuială. (< rașchetă)
8. [DOOM 3] rașchetare s. f., g.-d. art. rașchetării; pl. rașchetări
9. [DOOM 2] rașchetare s. f., g.-d. art. rașchetării; pl. rașchetări
10. [DOOM 3] rașcheta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rașchetez, 3 rașchetează; conj. prez. 1 sg. să rașchetez, 3 să rașcheteze
11. [DOOM 2] rașcheta (a ~) vb., ind. prez. 3 rașchetează
12. [Argou] rașcheta, rașchetez I. v. t. (intl.) 1. a desfigura (pe cineva). 2. (pol.) a-i proba (unui infractor) toate faptele penale de care se face vinovat. 3. a prinde, a aresta, a închide. II. v. r. (glum.) a se tăia din greșeală cu lama în timpul rasului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL