1. [DEX '09] RAȘCHETA, rașchetez, vb. I. Tranz. 1. A curăța de vopsea sau de rugină o piesă de metal sau un vas, cu ajutorul rașchetei (1). 2. A netezi cu rașcheta (2) o tencuială. 3. A rade parchetul cu rașcheta (4), pentru a-l curăța. – Din rașchetă.
2. [MDA2] rașcheta vt [At: DM / Pzi: ~tez / E: rașchetă] 1 A curăța de vopsea sau de rugină o suprafață metalică, cu ajutorul rașchetei (1). 2 A răzui parchetul. 3 A netezi cu rașcheta (3) o tencuială.
3. [DN] RAȘCHETA vb. I. tr. A curăța o piesă metalică, un parchet cu rașcheta. ♦ A freca o tencuială cu rașcheta pentru a-i da un aspect neted. [< rașchetă].
4. [MDN '00] RAȘCHETA vb. tr. 1. a curăța o piesă metalică, un parchet etc. cu ajutorul rașchetei. 2. a netezi cu rașcheta (2) o tencuială. (< rașchetă)
5. [DEX '09] RAȘCHETĂ, rașchete, s. f. 1. Daltă încovoiată cu care se rade vopseaua și rugina de pe o piesă metalică sau de pe un vas. 2. Perie având cuie în loc de peri, care servește la rașchetarea tencuielilor. 3. Unealtă în formă de perie de bordaj, la care perii sunt înlocuiți cu o bucată prismatică de cauciuc, folosită la curățarea punții. 4. Răzuitor pentru parchet. – Din it. raschetto.
6. [MDA2] raschetă sf vz rașchetă
7. [MDA2] rașchetă sf [At: CADE / V: rasc~ / Pl: ~te / E: it raschietto, ger Raskette] 1 Daltă încovoiată cu care se rade vopseaua și rugina de pe o suprafață metalică. 2 Răzuitor pentru parchet. 3 Unealtă în formă de perie având cuie în loc de peri, care servește la netezirea tencuielii.
8. [DEX '98] RAȘCHETĂ, rașchete, s. f. 1. Daltă încovoiată cu care se rade vopseaua și rugina de pe o piesă metalică sau de pe un vas. 2. Perie având cuie în loc de peri și care servește la rașchetarea tencuielilor. 3. Unealtă în formă de perie de bordaj, la care perii sunt înlocuiți cu o bucată prismatică de cauciuc, folosită la curățarea punții. 4. Răzuitor pentru parchet. – Din it. raschetto.
9. [DN] RAȘCHETĂ s.f. 1. Daltă încovoiată cu care se răzuiește parchetul sau vopseaua de pe piesele metalice ce urmează să fie vopsite din nou ori se curăță scoicile și vegetația depuse pe bordajul carenei vaselor. 2. Unealtă în formă de perie, folosită la rașchetarea tencuielilor. [< germ. Raskette, cf. it. raschietto].
10. [MDN '00] RAȘCHETĂ s. f. 1. obiect în formă de daltă încovoiată cu care se răzuiește parchetul sau vopseaua de pe piesele metalice ce urmează să fie revopsite, ori se curăță bordajul navelor. 2. unealtă în formă de perie, la rașchetarea tencuielilor. (< fr. raschietto)
11. [DOOM 3] rașcheta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rașchetez, 3 rașchetează; conj. prez. 1 sg. să rașchetez, 3 să rașcheteze
12. [DOOM 2] rașcheta (a ~) vb., ind. prez. 3 rașchetează
13. [DOOM 3] rașchetă s. f., g.-d. art. rașchetei; pl. rașchete
14. [DOOM 2] rașchetă s. f., g.-d. art. rașchetei; pl. rașchete
15. [DER] rașchetă (rașchete), s. f. – Răzuitoare. It. raschietto (Candrea).
16. [DE] RAȘCHÉTĂ (< it.) s. f. 1. (TEHN.) Unealtă de forma unei bare plate din oțel, cu unul sau cu ambele capete ascuțite și îndoite la 90°, folosită la răzuit. 2. (NAV.) Unealtă în formă de perie de bordaj, la care perii sunt înlocuiți cu o bucată prismatică de cauciuc, folosită la curățirea punții. 3. (CONSTR.) Unealtă în formă de perie la care perii sunt înlocuiți cu cuie, folosită pentru a fasona, pe tencuieli proaspete, șanțuri mici, dese, dispuse regulat.
17. [Argou] rașcheta, rașchetez I. v. t. (intl.) 1. a desfigura (pe cineva). 2. (pol.) a-i proba (unui infractor) toate faptele penale de care se face vinovat. 3. a prinde, a aresta, a închide. II. v. r. (glum.) a se tăia din greșeală cu lama în timpul rasului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL