1. [DEX '09] RANVERSARE, ranversări, s. f. (Rar) Acțiunea de a ranversa și rezultatul ei. ♦ Figură acrobatică de zbor, într-un plan vertical, prin care avionul își schimbă direcția cu 180°, întorcându-se pe o aripă. – V. ranversa.
2. [MDA2] ranversare sf [At: DN2 / Pl: ~sări / E: ranversa] 1 Evoluție acrobatică prin care un avion execută o schimbare de direcție de 180 de grade, fiind ridicat brusc și apoi lăsat să alunece pe o parte până ajunge cu botul în jos. 2 (D. avioane) Întoarcere pe aripă.
3. [DN] RANVERSARE s.f. Acțiunea de a ranversa. ♦ Evoluție acrobatică prin care un avion execută o schimbare de direcție de 180 grade, fiind săltat brusc în sus și apoi lăsat să alunece pe o parte pînă ajunge cu botul în jos; întoarcere pe aripă. [< ranversa, cf. fr. renversement].
4. [MDN '00] RANVERSARE s. f. acțiunea de a ranversa. ◊ evoluție acrobatică prin care un avion execută o schimbare de direcție de 180°, săltat brusc în sus și apoi lăsat să alunece pe o parte. (< ranversa)
5. [DEX '09] RANVERSA, ranversez, vb. I. Tranz. (Rar) A da peste cap; a răsturna. – Din fr. renverser.
6. [MDA2] ranversa vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~sez / E: fr renverser] (Fit) A da peste cap Si: a răsturna (1).
7. [DN] RANVERSA vb. I. tr. (Franțuzism) A da peste cap; a răsturna. [< fr. renverser].
8. [MDN '00] RANVERSA vb. tr. a da peste cap; a răsturna. (< fr. renverser)
9. [DOOM 3] ranversare (rar) s. f., g.-d. art. ranversării; pl. ranversări
10. [DOOM 2] !ranversare (rar) s. f., g.-d. art. ranversării; pl. ranversări
11. [DOOM 3] ranversa (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. ranversez, 3 ranversează; conj. prez. 1 sg. să ranversez, 3 să ranverseze
12. [DOOM 2] ranversa (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ranversează
13. [GTA] RANVERSARE figură acrobatică constând din schimbarea rapidă a direcției de zbor cu 180°, executată în plan vertical, în jurul axei de girație, fără întoarcere pe spate, având două faze: resursa și întoarcerea (ranversarea propriu-zisă).
14. [DE] RANVERSÁRE (după fr. renversage) s. f. 1. Evoluție acrobatică a unui avion, constând din urcarea pe verticală și întoarcerea lui, în vederea schimbării rapide a direcției de zbor cu 180°. 2. (PSIH.) R. în contrariu = mecanism de apărare al „Eului” prin care scopul unei impulsii se inversează trecând de la activitate la pasivitate, ori invers.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL