1. [DEXI] boglar s.m. (bot.) Plantă erbacee otrăvitoare, cu florile galbene, care crește în locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus). • pl. -i. /<magh. boglár.
2. [CADE] BOGLAR sm. 🌿 GĂLBENELE1; GĂLBENELE-DE-MUNTE [ung.].
3. [CADE] COCOȘ, Mold. CUCOȘ sm. 1 🐦 Bărbătușul găinii (Gallus domesticus) (🖼 1348): începu să cînte ca cocoșul ca să vestească că se apropie ziua (ODOB.); la cîntatul ~ilor, timpul nopții cînd cîntă cocoșii; basmul cu ~ul roșu, poveste pentru copii mici în care e vorba de un cocoș, mîncat de o vulpe, care la rîndu-i e mîncată de un ogar, etc., și în care toate peripețiile se înșiră, repetîndu-se povestea de la început; F: în această casă cîntă găina, nu ~ul, în casa aceasta poruncește femeia, iar bărbatul se supune voinței ei ¶ 2 🐦 COCOȘ-DE-PĂDURE sau COCOȘ-DE-CÎMP, pasăre de mărimea unui cocoș, cu capul și spinarea de coloare albastră, cu ciocul negru, care trăește prin munți (Tetrao tetrix) (🖼 1349) ¶ 3 🐦 COCOȘ-DE-MUNTE, COCOȘ-DE-SIHLĂ, COCOȘ-SĂLBATIC = GOTCAN ¶ 4 🐦 COADA-COCOȘULUI 👉 COADĂ; – CREASTA-COCOȘULUI 👉 CREASTĂ; – IARBA-COCOȘULUI = COCOȘEI-DE-CÎMP; – PICIORUL-COCOȘULUI1 = FLOARE-BROȘTEASCĂ; PICIORUL-COCOȘULUI2 = GĂLBENELE 1; - PICIORUL-COCOȘULUI3 = GĂLBENELE-DE-MUNTE; PICIORUL-COCOȘULUI4 = FLOARE-DE-LEAC2; – STRUNA-COCOȘULUI, mică plantă ierboasă, cu tulpina întinsă pe pămînt, cu flori albe (Cerastium triviale) (🖼 1351) ¶ 5 ⚔️ Ciocănel de fier la o armă de foc, în care e înțepenită cremenea și care produce exploziunea capsei (🖼 1350): îi căzu pușca de pe umeri, ~ul se lovi de scară (și) umplutura se descărcă cu sgomot (NEGR.) ¶ 6 Cocoșel de hîrtie ¶ 7 pl. Mold. Trans. Băn. Floricele de porumb [vsl. kokošĭ „găină”].
4. [CADE] UNTIȘOR sbst. 🌿 1 Plantă cu frunze groase, lucitoare și de un verde închis, cu flori galbene-aurii, ce crește prin păduri și locuri umbroase și umede; frunzele tinere se prepară ca salată; numită și „calce-mică”, „grîușor”, „salată-de-cîmp”, etc. (Ficaria ranunculoides) (🖼 5174) ¶ 2 = UNTUL-VACII [unt].
5. [DEX '98] PICIOR, picioare, s. n. 1. Fiecare dintre cele două membre inferioare ale corpului omenesc, de la șold până la vârful degetelor, și fiecare dintre membrele celorlalte viețuitoare, care servesc la susținerea corpului și la deplasarea în spațiu. ◊ Loc. adj. Bun (sau iute) de picior (sau de picioare) = iute, sprinten. ◊ Loc. adv. În (sau pe) picioare sau (fam.) d(e)-a-n picioarele = în poziție verticală; sus. În vârful picioarelor = cu corpul sprijinit numai pe vârfurile degetelor de la picioare; p. ext. fără a face zgomot, tiptil. Cu piciorul (sau picioarele) = fără mijloc de locomoție, pe jos. Din cap până în picioare = de sus și până jos, în întregime; cu desăvârșire. Pe picior greșit = (la unele jocuri sportive) nepregătit pentru a para acțiunea adversarului sau, p. gener., pentru a răspunde unei provocări. ◊ Expr. Unde-ți stau picioarele îți va sta și capul = vei plăti cu viața (dacă nu vei face un anumit lucru). A sări drept (sau ars) în picioare = a se ridica repede, brusc. A se pune (sau a fi) pe (sau în) picioare = a) a se însănătoși după o boală (lungă); b) a se reface din punct de vedere material. A vedea (pe cineva) pe (sau în) picioare = a vedea pe cineva sănătos. (Glumeț sau ir.) Are numai (atâția...) ani pe un picior = are o vârstă mai mare decât cea pe care o mărturisește. A pune piciorul (undeva) = a călca, a păși, p. ext., a pătrunde, a se instala undeva; a frecventa pe cineva. A pune pe picioare = a) a iniția, a organiza ceva, a face să meargă, să funcționeze; b) a îngriji un bolnav și a-l însănătoși. A scula (sau a pune etc.) în picioare = a mobiliza în vederea unei acțiuni. A se topi (sau a se usca, a pieri, a se pierde) pe (sau din, de pe) picioare ori d(e)-a-n picioarele = a slăbi, a se prăpădi cu încetul. A boli (sau a duce boala) pe picioare = a fi bolnav (ușor), fără a zăcea la pat. (A fi) cu un picior în groapă (și cu unul afară) = (a fi) foarte bătrân, prăpădit, bolnav; (a fi) aproape de moarte. A vedea pe cineva cu picioarele înainte = a vedea pe cineva mort. A sta (sau a fi) în picioarele cuiva = a împiedica, a încurca, a deranja pe cineva; a fi inoportun. A sta (sau a rămâne, a fi) în picioare = a) a exista sau a continua să existe; b) (despre teorii, planuri, ipoteze etc.) a corespunde cu realitatea, a fi întemeiat; c) a sta, a rămâne intact sau în poziție verticală. E tată-său (sau mamă-sa etc.) în picioare = seamănă întocmai, e leit cu tatăl său (sau cu mama sa etc.). A sări într-un picior = a se bucura mult. Cât te-ai întoarce (sau învârti) într-un picior = repede de tot, într-o clipă. (Fam.) A o lua (sau a o apuca) la picior sau a-și lua picioarele pe umeri (sau la spinare) = a începe să fugă (repede), a o lua la goană; a încerca să se facă nevăzut prin fugă. A nu-i (mai) sta (cuiva) picioarele sau (reg.) a nu-și mai strânge picioarele = a nu (mai) sta potolit, liniștit, a alerga de colo-colo; a umbla mult. A-și bate (sau a-și rupe) picioarele = a umbla mult, a obosi de prea multă alergătură. (Pop.) A prinde (undeva) picior = a se așeza, a se stabili undeva. A cădea (sau a se arunca) la picioarele cuiva sau a săruta picioarele cuiva = a se ruga (umil) de cineva; a se umili înaintea cuiva. A călca (pe cineva) pe picior = a) a preveni pe cineva (călcându-l pe încălțăminte) să nu facă sau să nu spună ceva; b) a face sau a spune (cuiva) ceva supărător. (Pop. și fam.) A vorbi (sau a scrie etc.) cu picioarele = a vorbi (sau a scrie etc.) greșit (logic sau gramatical) ori fără talent; p. ext. a scrie urât, a mâzgăli. Fără cap și fără picioare = fără logică, lipsit de sens. (Fam.) A face (sau a căpăta) picioare = (despre obiecte) a dispărea. (A sta sau a ședea etc.) picior peste picior = (a ședea într-o poziție comodă) cu o parte a unui picior ridicată și așezată peste celălalt picior. Cu coada între picioare = rușinat, umilit. A (se) lua peste picior = a (se) ironiza, a-și bate joc. A călca (pe cineva sau ceva) în picioare = a distruge, a nimici; a disprețui, a desconsidera. A pune (sau a așterne, a închina etc. ceva) la picioarele cuiva = a închina, a oferi cuiva (ceva) în semn de supunere, de prețuire, de omagiu. A-i pune (cuiva) capul sub picior = a omorî pe cineva. A bate din picior = a încerca să-și impună voința; a se răsti, a comanda. A(-i) pune (cuiva) piciorul în prag = a lua o atitudine hotărâtă, a se opune energic. A da din mâini și din picioare = a face tot posibilul pentru a duce o acțiune la bun sfârșit, pentru a scăpa dintr-o încurcătură etc. (Fam.) A sta cu picioarele în apă rece = a se gândi profund și îndelung la ceva. A fi (sau a se afla etc.) pe picior de pace (sau de război) = a fi (sau a se afla etc.) în stare de pace (sau de război). A fi pe picior de egalitate (sau pe același picior) cu cineva = a se bucura de aceleași drepturi, a avea aceeași situație cu altcineva. A da cu piciorul = a respinge sau a lăsa să-i scape un prilej favorabil. A trăi pe picior mare = a duce o viață de belșug, a cheltui mult. Parcă l-a apucat (sau l-a prins) pe Dumnezeu de (un) picior, se spune despre cineva care trăiește o bucurie mare și neașteptată. A fi (sau a sta) pe picior de ducă (sau de plecare) = a fi gata de plecare. A lega (pe cineva) de mâini și de picioare = a imobiliza (pe cineva); a nu lăsa (cuiva) posibilitatea să acționeze. A(-și) tăia craca (sau creanga) de sub picioare = a pierde sau a face să piardă un avantaj, a(-și) periclita situația. A cădea de pe (sau din) picioare sau a nu se (mai) putea ține, a nu (mai) putea sta pe picioare, a nu-l (mai) ține etc. picioarele, se spune despre un om care și-a pierdut echilibrul, puterile sau care este extrem de obosit. A i se tăia (sau a i se înmuia) cuiva (mâinile și) picioarele = a avea o senzație de slăbiciune fizică; a nu se putea stăpâni (de emoție, de durere etc.). (Nici) picior de... = nimeni, (nici) urmă de..., (nici) țipenie. Negustorie (sau comerț, afaceri etc.) pe picior = negustorie (sau comerț, afaceri etc.) făcute întâmplător, ocazional, fără sediu sau firmă înscrisă. ◊ Compuse: (Bot.) piciorul-caprei = plantă erbacee de pădure, cu frunze palmate cu trei diviziuni și cu flori albe sau roșietice (Aegopodium podagraria); piciorul-cocoșului = nume dat unor plante erbacee cu frunze lobate și cu flori galbene (Ranunculus). ♦ Picior (1) de animal sau de pasăre fript sau fiert (pentru a fi mâncat). 2. Proteza unui picior (1). 3. P. anal. Nume dat unor părți de obiecte, de construcții sau unor obiecte, instrumente etc. care seamănă cu piciorul (1) și servesc ca suport, ca element de susținere, de fixare etc. ♦ Partea de jos, apropiată de pământ, a tulpinii unei plante; p. ext. rădăcină. 4. P. anal. Element al unei construcții care servește la susținerea și la legarea ei de teren; partea de jos, masivă, a unei construcții, a unui zid etc. ♦ Picior de siguranță = parte din masivul unui zăcământ lăsată neexploatată în scopul protecției unor lucrări sau a unor construcții de la suprafață. 5. P. anal. Partea de jos a unui munte, a unui deal etc.; zonă mai largă de la baza unei forme de relief. 6. (Reg.) Regulator (la plug). ♦ Coada coasei. 7. (Mat.; în sintagma) Piciorul perpendicularei = intersecția unei drepte cu planul sau cu dreapta pe care cade perpendicular. 8. Veche unitate de măsură, având lungimea de aproximativ o treime dintr-un metru, folosită și astăzi în unele țări. 9. Unitate ritmică a unui vers, compusă dintr-un număr fix de silabe lungi și scurte sau accentuate și neaccentuate. – Lat. petiolus.
6. [DEX '98] UNTIȘOR, untișori, s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu flori galben-aurii, cu frunzele în formă de inimă, groase și lucioase, care se consumă ca salată; grâușor, sălățea (Ranunculus ficaria). 2. (Reg.) Untul-vacii. – Unt + suf. -ișor.
7. [DEX '96] GĂLBENEA, gălbenele, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina groasă, cu frunze lanceolate și dințate, cu flori galbene, care crește în locuri umede (Rorippa amphibia). 2. (La pl.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă în partea de jos, cu frunze palmate și cu flori galbene-aurii (Ranunculus pedatus). ◊ Gălbenele de pădure = plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri și cu flori galbene-aurii, care crește în regiuni înalte (Ranunculus aureus). 3. (La pl.) Numele a trei plante erbacee din familia primulaceelor: a) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunzele ovale acoperite cu peri și cu flori galbene (Lysimachia punctata); b) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunze ovale-lunguiețe și cu flori galbene dispuse în panicule terminale (Lysimachia vulgaris); c) drețe (Lysimachia nummularia). – Galben + suf. -ea.
8. [DOOM 3] gălbenea (plantă) s. f., art. gălbeneaua, g.-d. art. gălbenelei; pl. gălbenele (cremă de ~)
9. [DER] boglar (-ri), s. m. – 1. Broșă, clemă, cataramă. – 2. Plantă erbacee, Ranunculus aureus. Mag. bolgár (Cihac, II, 483).
10. [DFL] RANUNCULUS L., PICIORUL COCOȘULUI, fam. Ranunculaceae. Gen răspîndit pe tot globul, cca 795 specii, erbacee, majoritatea vivace, cele mai multe cu rizomi, păroase, cu tulpini de 50-60 cm înălțime. Flori învolte, galbene, roz, albe (3-7 sepale, de obicei 5, verzi, 5 petale, de obicei mai mari decît sepalele, numeroase stamine, ovare superioare numeroase), în inflorescențe cimoase sau racemoase. Fructe, nucule monosperme. Frunze întregi sau lobate, dințate, sectate, uneori cu segmente liniare sau filiforme, alterne, rar opuse.
11. [DFL] Ranunculus acer L., « Floare broștească ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori. mici, galbene-lucioase, semiglobuloase (sepale erecte, păroase) pe pedunculi lungi, pubescenți. Frunze cu segmentele sectate, înguste, deseori în formă de lance sau liniare, cele superioare sesile, cele inferioare cu pețioli lungi. Plantă erbacee, perenă, păroasă, rizom foarte scurt, tulpină erectă, 0,30-1 m înălțime, multifloră.
12. [DFL] Ranunculus aconitifolius L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (5 petale ovate, albe) așezate pe un peduncul roșiatic și puțin păros. Frunze (alterne, dințate, lobate, cu 3-7 lobi), cele caulinare, din partea superioară, sesile, cele inferioare, pețiolate. Plantă pînă la 1 m înălțime, rizom fibros, tulpini ramificate.
13. [DFL] Ranunculus amplexicaulis L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe cu centrul galben, cîte 2-4, pe un peduncul lung. Frunze lobate și divizate. Plantă perenă, 10-30 cm înălțime, ușor de cultivat în grădină alpină.
14. [DFL] Ranunculus asiaticus L. (syn. R. hortensis Pers.; R. africanus hort.). Specie care înflorește primăvara-vara, coloritul florilor foarte variat, luminos. Pedunculul simplu, puțin ramificat, păros, înalt de 15-40 cm, poartă în vîrf, împreună cu ramificațiile, o floare (caliciu cu 5 sepale verzi, păroase, corolă cu 5 petale, limb rotund, numeroase stamine, antere purpurii). Frunze glabre, cele caulinare mai mult sesile, de cîteva ori penat-sectate, cele radicale cu pețioli, compuse, rar simple, incis-dentate. Rizomul cu rădăcini maro-închis sau galbene.
15. [DFL] Ranunculus bulbosus L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori învoite, galbene, cu receptacul păros, dispuse terminal pe un peduncul brăzdat, pînă la 40 cm înălțime, în partea inferioară păros, la bază în formă de bulb. Frunze păroase, lobate sau sectate, cu foliola mijlocie mai lungă decît cele laterale. Plantă perenă, cu rădăcini bulboase.
16. [DFL] Ranunculus ficaria L. (syn. Ficaria verna Huds.). Specie care înflorește primăvara, devreme. Flori galbene-aurii-lucioase (caliciul obișnuit cu 3 sepale, corolă cu pînă la 12 petale), solitare. Frunze întregi sau cu margine sinuată și dinți. rotunjiți, cordiforme, cu pețioli, lucioase, verzi, cu bulbili la subsuoară. Plantă perenă de rocărie, pînă la 8 cm înălțime, erbacee, glabră. Rădăcină tuberoasă. Tulpină puțin ramificată.
17. [DFL] Ranunculus illyricus L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (pînă la 4 cm diametru) galbene-limon (caliciu cu 5 sepale răsfrînte, corolă cu 5 petale, 1-2 cm lungime). Frunzele inferioare trifoliate, lung-pețiolate. Plantă perenă, erbacee, cu peri moi, mătăsoși, lînoși, albi. Rădăcină cu fibre tuberoase. Tulpină dreaptă, pînă la 40 cm înălțime.
18. [DFL] Ranunculus repens L. Specie care înflorește primăvara-toamna. Flori galbene (sepale răsfirate, întinse, lînoase), pe pedunculi brăzdați. Plantă erbacee, perenă, pînă la 20 cm înălțime, cu stoloni, tulpină repentă. Frunzele inferioare au foliole, pețiolate, iar cea mijlocie mai lungă decît cele laterale, dințate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL