Definiție și ce înseamnă rancoare

1. [MDA2] rancoare sf [At: BARIȚIU, P. A. III, 233 / V: răn- / Pl: ? / E: lat rancor, -oris] (Ltî) Dușmănie (1).

2. [MDA2] râncoare sf vz rancoare

3. [DLRLC] RÎNCOARE s. f. (Transilv.) Ură, pizmă. Așa cobesc muierile în răutatea inimii lor, din rîncoare. RETEGANUL, P. V 19.

4. [DLRM] RÎNCOARE s. f. (Reg.) Ură, pizmă. – Lat. rancor, -oris.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro