1. [DEX '09] RANCHIUNĂ, ranchiune, s. f. Ură ascunsă, dușmănie și dorință de răzbunare; pizmă, pică. – Din fr. rancune.
2. [MDA2] ranchiună [At: BOLLIAC, O. 247 / S și: ~ncu~ / Pl: ~ne / E: fr rancune] Ură ascunsă și dorință de răzbunare Si: pică, (ltî) rancoare.
3. [DLRLC] RANCHIUNĂ, ranchiune, s. f. (Franțuzism, mai ales în construcție cu verbul «a purta») Ură ascunsă și dorință de răzbunare. V. pică. Însamnă că-mi poartă ranchiună pentru chestia cu scaunele. V. ROM. ianuarie 1954, 119.
4. [DN] RANCHIUNĂ s.f. Pizmă, pică, ură ascunsă; dorință de răzbunare. [Pron. -chiu-, pl. -ni, -ne. / < fr. rancune].
5. [MDN '00] RANCHIUNĂ s. f. ură ascunsă și dorință de răzbunare; pică. (< fr. rancune)
6. [DOOM 3] ranchiună (desp. -chiu-) s. f., g.-d. art. ranchiunei; pl. ranchiune
7. [DOOM 2] ranchiună (-chiu-) s. f., g.-d. art. ranchiunei; pl. ranchiune
8. [MDO] ranchiună
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL