1. [DEX '09] RAMOLIT, -Ă, ramoliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de ramolisment. – V. ramoli.
2. [MDA2] ramolit, ~ă smf, a [At: CARAGIALE, O. II, 105 / Pl: ~iți, ~e / E: ramoli] 1-2 (Persoană) care și-a pierdut vioiciunea mișcărilor și integritatea facultăților intelectuale din cauza bătrâneții Si: decrepit, rablagit (2), (reg) mârced.
3. [DEX '98] RAMOLIT, -Ă, ramoliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut vioiciunea mișcărilor, a facultăților intelectuale (din cauza bătrâneții). – V. ramoli.
4. [DLRLC] RAMOLIT, -Ă, ramoliți, -te, adj. Care și-a pierdut vioiciunea mișcărilor, a facultăților intelectuale (din cauza bătrîneții). Puțin cam ramolit, puțin cam șiret, dar știind ce vrea. CAMIL PETRESCU, O. I 290. Știi dumneata unde e strada Pacienții? – Asta e, măiculiță. – Ei, aș!... Teribil e de ramolită. CARAGIALE, O. II 276. ◊ (Substantivat) Ar fi dovedit că babalîcul e un ramolit, că nu mai înțelege nimic. AGÎRBICEANU, S. P. 245.
5. [DN] RAMOLIT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care și-a pierdut vioiciunea, agerimea minții (din cauza bătrîneții). [< ramoli].
6. [Șăineanu, ed. VI] ramolit a. și m. cel cu inteligența slăbită de o paralizie a creierului (= fr. ramolli).
7. [Scriban] *ramolít, -ă adj. (fr. ramolli). Cu mintea slăbită, tîmpit: ramolit de beție. V. izmenit, xanamorisit, decrepit, sfrijit.
8. [DEX '09] RAMOLI, ramolesc, vb. IV. Refl. A-și pierde, în urma procesului de îmbătrânire, acuitatea, integritatea facultăților intelectuale și fizice. – Din fr. ramollir.
9. [MDA2] ramoli vr [At: BRĂESCU, O. A. I, 8 / Pzi: ~lesc / E: fr ramollir] A-și pierde (din cauza bătrâneții) vioiciunea mișcărilor și integritatea facultăților intelectuale Si: a se rablagi (2).
10. [DEX '98] RAMOLI, ramolesc, vb. IV. Refl. A-și pierde (din cauza bătrâneții) acuitatea, integritatea facultăților intelectuale și fizice. – Din fr. ramollir.
11. [DLRLC] RAMOLI, ramolesc, vb. IV. Refl. A-și pierde (din cauza bătrîneții) vioiciunea minții, facultățile intelectuale și fizice.
12. [DN] RAMOLI vb. IV. refl. A-și pierde vioiciunea, agerimea minții; a slăbi din punct de vedere fizic și intelectual (din cauza bătrîneții). [< fr. ramollir].
13. [MDN '00] RAMOLI vb. refl. a-și pierde (din cauza bătrâneții) vioiciunea mișcărilor, agerimea minții. (< fr. ramollir)
14. [Scriban] *ramolésc v. tr. (fr. ramollir, d. mou, molle, moale). Slăbesc (moleșesc) inteligența: beția te ramolește. V. refl. Bețivu se ramolește curînd. V. zaharisesc.
15. [DOOM 3] ramolit adj. m., s. m., pl. ramoliți; adj. f., s. f. ramolită, pl. ramolite
16. [DOOM 2] *ramolit adj. m., s. m., pl. ramoliți; adj. f., s. f. ramolită, pl. ramolite
17. [DOOM 3] ramoli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ramolesc, 3 sg. se ramolește, imperf. 1 sg. mă ramoleam; conj. prez. 1 sg. să mă ramolesc, 3 să se ramolească; imper. 2 sg. afirm. ramolește-te; ger. ramolindu-mă
18. [DOOM 2] !ramoli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ramolește, imperf. 3 sg. se ramolea; conj. prez. 3 să se ramolească
19. [DER] ramoli (ramolesc, ramolit), vb. refl. – A se rablagi. Fr. se ramollir. – der. ramoleală, s. f. (rablagire); ramolisment, s. n., din fr. ramollissement.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL