1. [DEX '09] RAMADAN s. n. 1. A noua lună a anului musulman, considerată sfântă, în care lui Mahomed i s-a revelat Coranul. ♦ Postul cel mare, cu durata de o lună, în timpul căruia musulmanii practică o abstinență totală de la răsăritul până la apusul Soarelui; p. gener. post. 2. (Fam.) Stomac. ◊ Expr. A-l tăia (pe cineva) la ramadan = a-i fi (cuiva) foame. [Var.: ramazan s. n.] – Din tc. ramazan.
2. [MDA2] ramadan sn vz ramazan
3. [DLRLC] RAMADAN s. n. v. ramazan.
4. [Șăineanu, ed. VI] ramadan n. postul mahomedanilor ce cade în a noua lună a anului arab.
5. [Scriban] *ramadán și ramazán n., pl. urĭ (turc. ar. Ramadhan și Ramazan). A noŭa lună a anuluĭ lunar musulman. – În timpu ramazanuluĭ musulmaniĭ nu mănîncă nimica de la răsăritu pînă la apusu soareluĭ. Lunile musulmanilor fiind lunare, ramazanu vine în fie-care an cu zece zile maĭ curînd de cît în anu trecut. El se termină cu marile sărbătorĭ numite baĭram.
6. [DEX '09] RAMAZAN s. n. v. ramadan.
7. [MDA2] ramazan sns [At: GCR, II, 117/16 / V: ~adan, (înv) răimăz~ / E: tc ramazan, fr ramadan] 1 A noua lună a anului musulman. 2 Postul cel mare, care durează o lună, în timpul căruia musulmanii postesc de la răsăritul până la apusul soarelui. 3 (Fam; îe) A face (un) ~ A răbda de foame. 4 (Fig; fam) Stomac. 5 (Fam; îe) A-l tăia pe cineva la ~ A-i fi foame.
8. [MDA2] răimăzan sn vz ramazan
9. [DEX '98] RAMAZAN s. n. 1. A noua lună a anului musulman; postul cel mare, cu o durată de o lună, în timpul căruia musulmanii postesc de la răsăritul până la apusul Soarelui; p. gener. post. 2. (Fam.) Stomac. ◊ Expr. A-l tăia (pe cineva) la ramazan = a-i fi (cuiva) foame. – Din tc. ramazan.
10. [DLRLC] RAMAZAN s. n. 1. A noua lună a anului; (la musulmani) postul cel mare, care ține o lună (în timpul căruia musulmanii ajunează de la răsăritul pînă la apusul soarelui); p. ext. post. Stăpînii mormăiesc, ca și cum s-ar afla după trei zile lungi de ramazan. SADOVEANU, O. L. 139. Nu ne temem de păgîni, Ramazanul lor mai ține tocmai două săptămîni. HASDEU, R. V. 156. ◊ Expr. (Familiar) A face ramazan = a răbda de foame. 2. (Familiar) Stomac. ◊ A-l tăia (pe cineva) la ramazan (sau ramazanul) = a-i fi cuiva foame. – Variantă: ramadan s. n.
11. [DOOM 2] *Ramadan (sărbătoare) s. propriu n.
12. [DOOM 3] ramazan (stomac) (pop., fam.) s. n. (în: a-l tăia (pe cineva)la ~)
13. [DOOM 2] ramazan s. n.
14. [DER] ramazan (-nuri), s. n. – 1. Postul cel mare, a noua lună a mahomedanilor. – 2. (Arg.) Stomac, burtă. – Var. (sensul 1) ramadan. Mr. rămăzane. Tc. ramazan < arab. ramadan. Semantismul celui de-al doilea sens se explică prin faptul că stomacul este cel care suferă în timpul postului de ramazan. Cf. prov. ramadan „zarvă” (REW 7024).
15. [D.Religios] ramadan (ramazan) s. n. Luna a noua a mahomedanilor, lună de post în care este interzisă mâncarea de la răsăritul până la apusul Soarelui. În ultimele trei zile ale acestei luni are loc sărbătoarea numită Micul Bairam, spre deosebire de Marele Bairam („sărbătoarea sacrificiilor”), care se celebrează în timpul pelerinajului la Mecca. – Din tc. ramazan.
16. [DE] RAMADAN, Constantin (1896-1958, n. Iași), actor român de teatru și film. Activitate prestigioasă la Teatrul Național din Iași și Teatrul Nottara din București. Creație antologică în Harpagon din „Avarul” de Molière. Roluri remarcabile pe scenă („Domnișoara Nastasia”, „Doctor fără voie”, „Revizorul”, „Hamlet”, „Puterea întunericului”).
17. [DE] RAMADÁN (în Islam), a noua lună a anului musulman, considerată sfântă, în care lui Mahomed i s-a relevat „Coranul”. În această perioadă, de la răsăritul Soarelui până la apus se practică o abstinență totală; postul ramadanului constituie unul dintre cei cinci stâlpi ai Islamului. Fam. Ramazan.
18. [Onomastic] RAMADÁN, C., stolnic, 1730 (BCI XI 17); D-tru spătar (Aș Br 20); < arab ramadan, a noua lună din calendarul musulman, se dă ca nume celor născuți în această lună, la turci.
19. [Onomastic] Rama(n)dan, -i v. Armand 2, 3.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL